Armenii şi singurul lor vis: Europa!

Graniţa cu Georgia este deschisă, dar relaţiile politice şi sociale sunt reci. În partea turcească se văd vârfurile acoperite de zăpadă ale masivului Ararat; simbol dureros ce aminteşte de teritoriile pierdute şi de masacrul armenilor din 1915. De cealaltă parte se găsesc Azerbaidjan-ul şi Iran-ul.

Conducerea politică a ţării pune mare preţ pe apropierea geografică şi culturală cu Europa. Străvechea cultură creştină a Armeniei îi face să creadă că sunt legaţi mai degrabă de Europa decât de statele musulmane vecine. Pentru tânăra generaţie Europa este însă departe, un vis de neîmplinit. Puţini au avut până acum ocazia să călătorească în ţările de pe bătrânul continent.

"Aş lucra cu plăcere în străinătate, ca jurnalist. Pur şi simplu în Armenia există prea puţine lucruri despre care să scrii... Nu ştiu unde aş vrea să plec, dar în orice caz aş vrea în Europa! N-am fost niciodată acolo, dar am citit multe despre ea. Ştiu că este foarte civilizat" - spune un tânăr student al facultăţii de jurnalism.

Anush, care lucrează ca reporter local pentru un post de radio din oraşul Gyumri, a fost o singură dată plecată din Armenia; anume în România. Ar vrea ajungă în Europa?

"Ar fi într-adevăr frumos pentru că aş putea câştiga mai mulţi bani pentru a-mi ajuta fraţii".

Mii de familii trăiesc de 20 de ani în adăposturi improvizate

Dintr-un salariu de reporter, Anush îşi întreţine fraţii. Părinţii au murit, iar locuinţa în care trăiesc este una improvizată.

"A fost un cutremur puternic şi trăim în adăposturi provizorii. Nu am primit încă o locuinţă, dar aşteptăm. Locuiesc împreună cu sora mea şi mai am un frate în armată. Nu sunt mulţumită, dar ce pot să fac? Trebuie să mă împac cu ideea..."

Cutremurul de care vorbeşte tânăra a avut loc acum 20 de ani. De două decenii, 5000 de familii trăiesc în adăposturi improvizate.

Din punctul de vedere al multor tineri armeni, la Erevan nu există nimic. Aceştia critică degradarea societăţii, afacerile murdare ale oamenilor cu bani şi corupţia, extinsă la toate nivelurile. Fiii celor bogaţi sunt scutiţi de armată contra sumei de 6000USD. De asemenea, la facultate nu eşti admis dacă nu dai mită. Cu toate acestea, armenii sunt patrioţi.

"Îmi iubesc ţara pe care strămoşii au apărat-o cu preţul vieţii lor. Suntem încercuiţi de vecini care nu ne iubesc prea mult, dar totuşi ne-am păstrat identitatea. Iar atunci când te afli în străinătate te copleşeşte sentimentul apartanenţei. Nu ştiu cum să explic...Când eşti departe de casă îţi lipseşte până şi mirosul treptelor din hol..." - mărturiseşte Alla, emigrată acum câţiva ani cu familia în Germania.

Este prima generaţie crescută în Armenia care preia responsabilităţi de la vârste fragede. Liceul se termină la 16 ani şi tot atunci începe studiul la facultate. În jurul vârstei de 20 de ani, cine are noroc să găsească un loc de muncă, îşi începe activitatea profesională. De regulă tinerii trăiesc în casa părinţilor chiar şi atunci când sunt căsătoriţi. De ce se leagă visele şi speranţele lor?

"Nu ştiu ce-ar trebui să visez... nu am niciun vis! Ce fac cu plăcere? Sincer, nu am timp liber deloc. Nici măcar nu-mi imaginez ce-aş putea face dacă aş avea timp liber..."