Armenia și Azerbaidjanul acceptă încetarea focului

După negocieri ce au durat zece ore și s-au întins până târziu în noapte, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a anunțat că Armenia și Azerbaidjanul au ajuns sâmbătă la un acord de încetare a focului cu începere de la orele prânzului în regiunea separatistă Nagorno-Karabah, regiune din Caucazul de Sud, pradă luptelor. 

Încetarea focului ar trebui să permită schimbul de prizonieri de război și alte persoane arestate, dar și predarea trupurilor neînsuflețite ale soldaților morți în țările acestora, a spus oficialul rus. Ambele părți au convenit, de asemenea, să înceapă ”negocieri serioase” cu privire la viitorul disputatei regiuni. 

Rusia încearcă să detensioneze conflictul din Nagorno-Karabah, cea mai vizibilă dovadă fiind întâlnirea miniștrilor de externe ai Armeniei și Azerbaidjanului la Moscova. Cu o zi înainte, liderul rus Vladimir Putin purtase din nou discuții cu omologul azer Ilham Aliev și cu prim-ministrul armean Nikol Pașinian. Sute de soldați, dar și civili, au murit de ambele părți de la reizbucnirea, la 27 septembrie, a vechiului conflict din Caucazul de Sud. 

Provincia Nagorno-Karabah, populată predominant de armeni, s-a desprins de Azerbaidjan în urma unui război de câțiva ani. După încetarea focului negociată în 1994, Nagorno-Karabah a existat ca regiune nerecunoscută la nivel internațional, dar susținută de Armenia. De atunci în zonă au avut loc numeroase lupte de mai mică amploare, ambele părți învinovățindu-se reciproc pentru declanșarea lor. 

Reticența Rusiei și graba Turciei 

Ultimele evoluții diplomatice de la Moscova nu modifică abordarea clar reținută a Rusiei în conflict. Kremlinul face apel la ambele părți pentru a înceta conflictul și exprimă ”îngrijorarea profundă” față de situație. Războiul din Nagorno-Karabah nu este un subiect de interes în presa de stat rusă.

Stefan Meister, directorul biroului din Caucazul de Sud al Fundației Heinrich Böll, apropiată de Partidul Verzilor din Germania, afirmă că reticența Rusiei, la fel ca abordarea Turciei în conflict, sunt surprinzătoare. Ankara s-a alăturat retoric Azerbaidjanului. Guvernul armean din Erevan susține că Turcia este implicată inclusiv militar în conflict, acuzație negată de Ankara. 

Rusia, pe de altă parte, ”nu este chiar puterea protectoare a Armeniei”, a declarat pentru DW. Uwe Halbach de la Berlin Science and Politics Foundation (SWP) este mai puțin convins de acest lucru. Au existat ”câteva comentarii îngrijorate”, a spus el pentru DW.

Moscova în postura de mediator pentru OSCE

Moscova și Erevan sunt foarte apropiate. Ambele popoare sunt strâns legate, inclusiv în credința ortodoxă creștină. De altfel, Armenia este una dintre fostele republici sovietice care sunt loiale Rusiei. Ambele fac parte din Uniunea Economică Eurasiatică, un proiect de integrare gândit de Moscova. Cele două țări sunt, de asemenea, parteneri militari. Rusia are o bază în Giumri, Armenia, iar Armenia este membră a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, o alianță militară post-sovietică.

Cu toate acestea, în conflictul din Nagorno-Karabah, Moscova nu se poziționează ca aliat al Armeniei, ci ca un mediator în cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Alături de SUA și Franța, Rusia prezidează Grupul de la Minsk al OSCE, ce este de la mijlocul anilor 1990 principalul mediator internaţional în acest conflict.

În Armenia, unii comentatori sunt dezamăgiți de poziția Rusiei, dar nu și surprinși, spune Stiopa Safarian, șeful Institutului Armean pentru Securitate și Afaceri Internaționale din Erevan, într-un interviu pentru DW. ”Într-adevăr, Rusia nu este de partea Armeniei. Mulți sunt conștienți de faptul că Armenia și Nagorno-Karabah luptă împotriva Azerbaidjanului și Turciei. Suntem singuri în acest război”, a spus Safarian. ”Cu toate acestea, știm și că Rusia are pârghii pentru a opri vărsarea de sânge”. Pentru aceasta ar fi suficient un gest de putere din partea lui Putin, crede analistul. 

Există mai multe ipoteze cu privire la reticența Rusiei. ”Una dintre ele este că Moscova vrea să-l pedepsească pe prim-ministrul armean Pașinian pentru că s-a instalat la putere în urma unei revoluții de stradă”, spune Stefan Meister de la Fundația Böll. Pașinian a fost liderul unei mișcări de opoziție și a fost ales premier de către parlament în 2018. Rusia consideră că astfel de schimbări de putere sunt deosebit de periculoase.

Uwe Halbach de la SWP consideră că relația dintre Moscova și Erevan s-a răcit odată cu venirea lui Pașinian la putere. ”Moscova nu avea niciun interes să răstoarne vechiul partid de guvernământ și să inițieze democratizarea în Armenia”. Parteneriatul strategic a rămas neschimbat. Răcirea dintre Moscova și Armenia a început mai devreme, spune Stiopa Safarian. Rusia este ”iritată”, deoarece Armenia ar fi respins propunerile rusești de soluționare a conflictului din Nagorno-Karabah în 2016.

Totodată, în Armenia se speculează că ar exista un plan rus ”Serghei Lavrov”, numit după ministrul rus de externe. Acest plan ar fi prevăzut întoarcerea unor teritorii ocupate în Azerbaidjan fără a clarifica statutul viitor al regiunii. ”Planul Lavrov” nu a fost niciodată confirmat oficial. În aprilie, Lavrov l-a bruscat pe prim-ministrul armean Pașinian. Ziarul rus ”Kommersant” scria că șeful diplomației ruse a făcut publice părți din discuțiile secrete. O soluție cu o abordare de tip pas cu pas este negociată din 2019, potrivit lui Lavrov. Erevan insistă oficial asupra unei soluții la pachet, motiv pentru care Pașinian este criticat acasă. O altă posibilă explicație pentru reticența Rusiei în actualul conflict ar putea fi faptul că Moscova ar fi putut încheia acorduri cu Azerbaidjanul și Turcia, crede Stefan Meister.

Conflictul din Nagorno-Karabah escaladează

O altă teză larg răspândită presupune că Rusia a fost surprinsă ”de intervenția masivă a Turciei” în Azerbaidjan. Unii analiști de la Moscova sunt de aceeași părere. A existat o ”gravă eroare de judecată a Rusiei” cu privire la escaladarea din Caucazul de Sud, scrie Andrei Kortunov, șeful Consiliului Rus pentru Relații Externe. ”Reacția inițială a Moscovei la izbucnirea războiului sugerează că informațiile ruse nu au cuprins pregătirea pe termen lung a Azerbaidjanului pentru o ofensivă strategică în Karabah”.

Linia roșie a Kremlinului

Se pare că Rusia vrea să rămână în afara conflictului militar. Moscova a vândut arme atât Armeniei, cât și Azerbaidjanului și a insistat întotdeauna că ambele țări sunt partenerii săi. Președintele rus Vladimir Putin a indicat limpede că nu vede necesitatea acțiunii atâta timp cât Armenia însăși nu a fost atacată. Stiopa Safarian crede că Azerbaidjanul nu va traversa această linie roșie trasată de Moscova.

”Factorul rus” are efect de atenuare înaintea unui război major. ”Însă rolul Rusiei ca putere a ordinii în Caucazul de Sud va fi clar pus la îndoială”, crede Uwe Halbach de la SWP. În cercurile experților, nimeni nu crede că Rusia se va îndepărta complet de Armenia.