Armenia: tragedie umană în containere de metal

20 de ani au trecut de când un cutremur a afectat regiunea din jurul oraşului Gjumry (pe atunci Leninakan). Pe lângă pierderile umane şi materiale, pe 7 decembrie 1988, a fost distrusă şi o mare parte a industriei armene. De regulă, în cazul unei catastrofe naturale, comunitatea internaţională ştie să se mobilizeze. Se trimit alimente, îmbrăcăminte şi medicamente, presa relatează de faţa locului, se promit ajutoare pentru reconstrucţie.

Mai toate ajutoarele au sosit din Occident pentru că armenii nu aşteptau nimic de la Rusia. Şi într-adevăr Rusia n-a făcut mai nimic... Străzile au fost refăcute cu bani din Vest, iar localnicii au denumit cartiere întregi după numele celor care le-au construit: cartierul german, cel austriac sau cel norvegian.

Cu toate acestea "două mii de oameni trăiesc şi acum în containere metalice", explică Christina Pogosyan, voluntar al unei organizaţii caritabile franceze.

"E păcat că atâţia oameni nu au încă un adăpost" - adaugă ea.

Privirile celor nevoiţi să trăiască în aceste locuinţe improvizate sunt aspre şi reci precum piatra din care este construită catedrala; nici aceea complet renovată după cutremur. Lucrările de restaurare de până acum au fost făcute oricum numai cu ajutor din străinătate.

"Locuiesc aici împreună cu cei trei nepoţi ai mei, cu fiul meu şi soţia lui. N-am primit o casă nici până în ziua de azi... Spaţiul e foarte mic, podelele sunt găurite, containerul e ruginit, iar şobolanii nu ne dau pace. Ce să spun...? E o situaţie îngrozitoare."

- spune Tamara Harutunjan.

Numai bogaţii îşi permit locuinţe în cartierele pentru sinistraţi

Pentru dreptul de a rămâne să locuiască în aceste cuşti metalice administraţia oraşului a cerut fiecărei familii o mie de dolari. Iernile grele, cu temperaturi de -25C, nu sunt un lucru neobişnuit în Armenia - povesteşte Narime:

"Iarna îngheaţă acoperişul, iar atunci când încălzim se scurge toată apa pe la colţuri, dar dacă nu facem focul, murim de frig. În sezonul rece avem nevoie de 7mc de lemn aşa că facem economie la mâncare ca să putem încălzi casa."

Un metru cub de lemn costă 15.000Drami. Tamara Harutunjan primeşte o pensie lunară de 22.000Drami, adică în jur de 48EUR. În regiune, rata şomajului este mare întrucât cutremurul a distrus şi o parte importantă a industriei, iar până acum nicio uzină nu a fost refăcută. Astfel, mulţi şi-au pierdut speranţa că într-o bună zi îşi vor permite o casă într-unul din cartierele nou construite.

"Numai bogătaşii îşi permit aceste case. Unii şi-au cumpărat chiar două sau trei... De exemplu pentru un apartament în cartierul austriac ni se cer 15.000 de dolari."

- spune Narime.

Locuinţele construite pentru victimele cutremurului din Gjumry cu sprijin din Vest au devenit de multă vreme obiect de speculă pentru funcţionarii corupţi. Multe au fost închiriate pe bani buni sau vândute la suprapreţ. Narime susţine că până şi primarul este implicat:

"Am fost de câteva ori în audienţă şi-am cerut o casă mai bună pentru cei trei copii bolnavi ai mei. Mi-a spus mereu să fiu bucuroasă că am trei copii şi mi-a promis că mă ajută, dar niciodată nu şi-a respectat cuvântul. Cei care au dat mită câte trei-patru mii de dolari au primit case."

Prin urmare, pentru multe dintre victimele cutremurului de acum 20 de ani nevoite să trăiască şi pe mai departe în containere metalice, soluţia e una singură: să plece din Gjumry, să părăsească Armenia.