Goșu: Victoria ucrainenilor nu va întârzia prea mult

Ar fi naiv să-și închipuie că ar putea pierde acolo și supraviețui la Kremlin. Impactul emoțional al eliberării Hersonului ar putea fi devastator pentru opinia publică din Rusia și ar reprezenta o bună ocazie pentru elita politică să încerce înlăturarea lui Putin, afirmă conf. univ. dr Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic.

Într-un interviu pentru SpotMedia.ro, Armand Goșu a explicat ofensiva ucraineană, care, în mod paradoxal, a adus Rusia pe locul întâi între statele care înarmează armata ucraineană.

“Este un succes incontestabil al intelligence-ului militar ucrainean. Acumularea de tehnică de luptă și contingente militare ucrainene a trecut neobservată de ruși. Militarii ruși s-au predat pe capete, au refuzat să lupte”.

Spotmedia: Cum să ne explicăm ofensiva ucraineană neașteptată în estul Ucrainei?

Armand Goșu: Este un succes pe care nici măcar cei mai optimiști analiști militari ucraineni nu l-au anticipat. Rușii s-au chinuit cinci luni să ocupe acele teritorii, pe care ucrainenii le-au eliberat în șase zile. Ar fi vorba de peste 8.000 km pătrați.

La sfârșitul lunii august, trupele rusești controlau circa 10.000 km pătrați din regiunea Harkiv, adică 33% din teritoriul acesteia. Astăzi, aproape întreaga regiune a fost eliberată.

Armata ucraineană preia controlul graniței de stat cu Rusia și avansează către Lisiceansk și Severodonețk din Lugansk, regiune pe care rușii au reușit s-o ocupe după trei luni și jumătate de asediu. Acela fiind singurul succes notabil al armatei ruse, care acum e contestat de contra-atacul ucrainean.

Atacul principal a început în dimineața de 5 septembrie și s-a produs în direcția Balakleia. Rușii erau avantajați de geografia locului, care punea în dificultate trupele ucrainene. Și totuși, rușii au rămas paralizați, n-au ripostat. Ucrainenii au intrat în Balakleia practic fără să lupte și au avansat spre nord-est.

La 6 septembrie, ucrainenii au retezat comunicarea cu Izium, în sud. Au eliberat alte zeci de sate. Dar ținta era Kupiansk, un nod important de transport și depozitare de material militar și muniție al armatei ruse pentru tot Donbass-ul. E linia ferată de la Belgorod, din Rusia, pe care vin trenurile militare. De la Kupiansk se făcea aprovizionarea trupelor din Izium, Bahmut, Slaviansk.

Joi, 8 septembrie, cei mai mulți analiști vorbeau despre înconjurarea unui contingent important de militari ruși, circa 10.000, la Izium. A doua zi de dimineață, inclusiv din surse rusești se confirma faptul că rușii au fost evacuați în mare grabă. Însă, nu toți.

Înregistrări video postate de ucraineni confirmau dezastrul militar. Sute de soldați luați prizonieri, o uriașă cantitate de material militar și mașini de luptă -tancuri, mașini blindate, camioane - căzută în mâinile ucrainenilor.

Am văzut comentariile unor experți militari care atrăgeau atenția asupra faptului că după succesul contra-ofensivei din regiunea Harkiv, Rusia a revenit pe locul întâi între statele care înarmează armata ucraineană.

Cum a fost posibil?

E un succes incontestabil al intelligence-ului militar ucrainean. Acumularea de tehnică de luptă și contingente militare ucrainene a trecut neobservată de ruși.

La ruși, linia frontului era ținută de trupele Gărzii Naționale, Rosvgvardia, un fel de jandarmi, care se pricep să bată demonstranți, nu să lupte în tranșee. Ai avea același efect dacă ai trimite la luptă trupele de jandarmi care au acționat în Piața Victoriei, la 10 august.

Sunt indivizi masivi, fără o pregătire militară serioasă, numai buni de luat la țintă de inamici, mai cu seamă atunci când aceștia sunt mai bine antrenați. Pe lângă Rosvgvardia mai erau și unitățile de voluntari din republicile separatiste, oameni care nu pricep de ce trebuie să lupte, deci cu un moral prăbușit, și n-au instrucție militară corespunzătoare.

Toate acestea explică de ce militarii ruși s-au predat pe capete, au refuzat să lupte. Devine limpede de unde provine ușurința cu care trupele ucrainene au recuperat Balakleia, au avansat mai întâi spre nord-est, spre Kupiansk, apoi au încercat să înconjoare Izium.

Se discută despre diversiunea Herson, care l-ar fi păcălit pe Putin. Este adevărat?

Afirmația e doar parțial corectă. La sfârșit de iulie-început de august, Rusia a început să disloce trupe în zonele Zaporojie și Herson. Două erau direcțiile de atac avute în vedere de Putin: Krivoi Rog și Mykolaiv - Odesa.

Tot atunci, la Kiev se vorbea tot mai mult despre pregătirea unei contra-ofensive care să elibereze Herson. Moscova a luat foarte în serios amenințarea, propaganda Kremlinului insistând asupra faptului că Herson va fi apărat cu orice preț.

Spre sfârșitul lunii august mai multe surse confirmau faptul că în dreapta Niprului s-a constituit o grupare de 25-30.000 soldați și ofițeri ruși, ale căror comunicații cu restul armatei ruse au fost tăiate de bombardamentele chirurgicale ale HIMARS. Aceasta grupare era compusă din militari aduși din Donbass și Harkiv.

Ofensiva rusească din Donețk a bătut pasul pe loc și pentru că în teatrul de operațiuni nu mai erau militari. Adică, făceau pregătirea de artilerie, bombardau masiv, dar când era să plece la atac, nu mai avea cine.

Locul lor ar fi trebuit luat de al treilea corp de armată de voluntari din toată Rusia. Acest corp trebuia să ajungă în Ucraina, gata antrenat, prin luna august. Numai că nu s-au prea găsit voluntari. Cu greu au reușit să completeze rândurile unităților. S-a zvonit că acest corp este bine înarmat, că au tancuri de ultimă generație, T - 90, că militarii sunt bine pregătiți fizic și tactic.

Au luat botezul focului abia la 8-9 septembrie, când au apărat culoarul pentru retragerea din Izium. Și n-au impresionat. Deci, știm măcar că acest al treilea corp de armată format din voluntari este în Donețk și va participa aici la lupte.

Să mă întorc la întrebare. Da, a contat enorm faptul că Putin a dislocat trupe din est, în sud, pe malul drept al Niprului. Dar le-a dislocat nu doar pentru a apăra Herson ci, ințial, pentru a ataca și avansa în cele două direcții.

Ucrainenii încep atacul în regiunea Herson la 29 august. La acea dată trupele rusești erau deja dislocate în dreapta Niprului, cu săptămâni bune înaintea contra-ofensivei ucrainene.

Însă, în momentul în care ea a început, cei mai mulți analiști militari, atât ruși, cât și ucraineni sau occidentali, au spus că nu Herson este principala direcție a contra-ofensivei, ci aceasta va avea loc în altă parte. S-a speculat că ar putea fi vorba de Melitopol. S-a vorbit de un atac în Crimeea care să înceapă cu bombardarea podului de la Kerci, care leagă peninsula de Rusia.

Nimeni - din ce-mi amintesc eu - n-a indicat zona Harkiv pentru atacul ucrainean.

Încă ceva, aici. Printre comentatorii ruși și ucraineni, pare destul de populară idea că de la 5 septembrie, odată cu atacul de la Balakleia, a început a treia fază a războiului. Cred, totuși, că ea a început mai devreme, la mijlocul lunii august devenind evident faptul că Rusia a pierdut inițiativa strategică pe fronturile din Ucraina.

Pregătește Putin ceva la rândul său ori nu mai are resurse?

Purtătorul de cuvânt al armatei ruse a vorbit abia vineri seara, la 9 septembrie, despre retragerea trupelor rusești și a pronunțat numele câtorva orașe ce tocmai fuseseră eliberate de armata ucraineană.

Dar el a mai spus ceva, anume că armata rusă s-a retras pentru a se regrupa și apăra Donbass. Deci, mă aștept ca trupele rusești care au scăpat din atacul ucrainean la Harkiv să întărească rândurile unităților care asediază localitățile din Donețk, în primul rând Siversk, Bahmut, Avdivka.

Pierderea pozițiilor din apropierea orașului Harkiv scoate din joc artileria rusă, care nu mai poate bombarda orașul. Rămâne să fie lovit cu rachete, ceea ce înseamnă costuri mai mari.

Presupun că rușii vor încerca să oprească contra-ofensiva ucraineană la granițele regiunilor Lugansk și Donețk, după care speră că vor relua cu și mai multă forță atacul asupra regiunii Donețk, pe care Putin o ceruse ocupată până la 15 septembrie.

Dacă ucraienii continuă ofensiva, ceea ce se profilează în acest moment, atacă Lugansk, și-i scot pe ruși din Lisiceansk, apoi din Severodonețk, ar fi o lovitură teribilă pentru Kremlin.

În aprilie au renunțat la obiectivul maximal, să schimbe puterea în Ucraina, dintr-una pro-europeană, cu una pro-rusă. Au stabilit un al doilea obiectiv, mai modest, să ocupe sudul și estul Ucrainei, așa-numita Novorossia. Eșecul ofensivei asupra Mykolaiv și Odesa a îngropat și acest obiectiv. Dar nu de tot.

Toate aceste obiective erau construite în jurul Donbass-ului, adică a Lugansk și Donețk, invocate la declanșarea așa zisei operațiuni speciale, la 24 februarie. Acum, Rusia se vede văduvită și aceste provincii.

Putin nu mai are ce obiectiv să inventeze, de acum încolo. Lovitura decisivă ar putea fi totuși eliberarea Hersonului, bombardarea podului de la Kerci și atacarea Crimeii. Impactul emoțional al unor astfel de operațiuni militare ar putea fi devastator pentru opinia publică din Rusia și ar reprezenta o bună ocazie pentru elita politică să încerce înlăturarea lui Putin.

Citiți articolul integral AICI.