Are nevoie Europa de Republica Moldova?

Majoritatea absolută a moldovenilor își doresc aceste valori, chiar dacă avem și cetățeni care s-ar mulțumi doar cu bunăstarea materială și în rest i-ar încredința statului să decidă peste capetele lor. Sunt alegătorii partidelor pro-ruse sau „moldoveniste”, de o anumită vârstă și educație.

Ce face Rusia și cum procedează Europa

Dar Uniunea Europeană de ce ar avea nevoie de Republica Moldova? UE nu este un imperiu, nu e o împărăție tiranică a cărei rațiune de a fi e să poarte războaie, să cucerească teritorii străine, servind supușilor săi „măreție” și parazitism, în locul unei vieți libere și demne – așa cum face Rusia lui Putin. Uniunea Europeană nu dă buzna peste tine, Europa nu te anexează – te asumă, dacă vrei și tu. Pentru UE trebuie să te califici, să muncești, să corespunzi unor criterii și standarde, e un club elitist, privit cu jind de toți dezmoșteniții din Est, atunci când nu aleg să traverseze Atlanticul, spre America – „țara tuturor posibilităților”.

Însă Europa nu-și poate ignora principiile în jurul cărora s-a constituit, nici măcar când vine vorba de un stat mic și, până de curând, insignifiant. Republica Moldova a primit sute de mii de refugiați ucraineni, în pofida resurselor sale limitate, a acționat ca un autentic stat membru al Uniunii. Și este direct afectată de război: rachetele rusești cad și pe teritoriul ei, bombardamentele asupra rețelei energetice din Ucraina sting lumina și în Basarabia.

Ultimul „blackout” ne-a demonstrat, cu brutalitate, ce înseamnă războiul și privațiunile lui. Acum lăcașurile de cult din Moldova și toți credincioșii, indiferent de cum îl numesc pe Dumnezeul căruia i se închină, ar trebui să înalțe rugi pentru a ne feri de ororile prin care trec vecinii noștri, ucrainenii. Și nu doar să se roage, ci să militeze deschis pentru încetarea agresiunii rusești. Este și războiul nostru.

Valori și interese comune

Atenția și sprijinul financiar, uriașul capital de simpatie de care se bucură azi Republica Moldova, ca niciodată în scurta sa istorie, din partea Bruxelles-ului și a statelor-membre – dovadă și ultimele declarații ale președintelui Emmanuel Macron la reuniunea „platformei de sprijin” pentru Moldova, de la Paris, din 21 noiembrie – exprimă valorile noastre comune și interesul de securitate al Occidentului.

Acest interes de securitate nu a fost conștientizat imediat. Moldova ar fi putut să rămână încă mult timp un „limes” oarecare, o zonă de tranzit, un tărâm obscur, marcat „Hic Sunt Leones” pe hărți, dacă nu se mișcau niște plăci tectonice în această parte a lumii, dacă nu s-ar fi declanșat agresiunea sălbatică a lui Putin în Ucraina, pentru ca importanța geopolitică a statului dintre Prut și Nistru să crească subit, și având și o guvernare pro-europeană la Chișinău, să fie invitată să adere la blocul comunitar, împreună cu Ucraina.

Pericole și soluții pentru Republica Moldova

Uniunea Europeană are nevoie de pace și siguranță și investește în hotarul său estic. Însă totul e pe muchie. Într-o emisiune de vineri, 25 noiembrie, la TVR Moldova, Anatol Șalaru, fost deputat și ex-ministru al Apărării, a sintetizat convingător pericolul care amenință Republica Moldova.

Dacă pierde Ucraina războiul, dacă Putin va avea ocazia să recucerească terenul pierdut și să avanseze în vest, spunea Anatol Șalaru, pentru Republica Moldova singura soluție va fi Unirea cu România, care să împiedice venirea la putere a unui regim pro-rus la Chișinău, adică să prevină un dezastru.

Iată că, după circa o sută de ani, datele nu s-au schimbat, istoria tinde să se repete. Și la 1918 Sfatul Țării a cerut ajutor Guvernului României, exilat la Iași, și ulterior a votat Unirea pentru a scăpa de pericolul bolșevizării provinciei. Și mai spunea Anatol Șalaru că există cancelarii europene care nu ar avea nimic împotriva acestui scenariu.

Nu știu ce cred cancelariile europene despre o eventuală Unire a Republicii Moldova cu România, ca soluție de avarie, dar sunt convins că „deranjul” provocat de o asemenea decizie a două state suverane, democratice, nu poate fi mai mare decât instalarea unui regim pro-moscovit la Chișinău, adică dacă ne-am pomeni cu rușii la Prut, de unde și-ar întinde tentaculele, mai departe, spre statele UE.

O spune și istoricul austriac Oliver Jens Schmitt într-un interviu acordat Magdei Grădinaru, sâmbătă, 26 septembrie, pentru spotmedia.ro: „Scenariul cel mai pesimist este o înfrângere militară a Ucrainei într-o ofensivă rusă majoră în primăvara anului 2023, răsturnarea guvernului ales în mod democratic și înlocuirea acestuia cu un regim pro-rus. În consecință, ar fi afectată imediat și Republica Moldova, a cărei securitate Occidentul nu ar putea probabil să o garanteze în cazul unei catastrofe ucrainene.”

Trăim de aproximativ nouă luni sub semnul incertitudinii, orizontul e complet închis. Teroarea unei invazii rusești, obsesia aceasta care ne-a apăsat în primele săptămâni, s-a mai diminuat, i-a luat locul angoasa prețurilor tot mai mari, teama de o iarnă prea scumpă.

Nu putem avea iluzii despre viața noastră sub ocupație rusească. După felul cum se comportă armata lui Putin în Ucraina, știm că ne așteaptă un regim represiv, dintre cele mai odioase, și năruirea a tot ce am construit, trăit, visat.

De aceea, oricum se vor așeza frontierele, important e să fim parte a Lumii Libere, alături de frații noștri români și europeni.