Antiterorism occidental la răscruce

Arestările şi interogările de prezumtivi terorişti şi de complici se ţin lanţ. Britanicii se gândesc să-şi înarmeze, în fine, poliţiştii. Iar în Franţa, Belgia, Irlanda, Grecia şi Germania autorităţile, aparent conştiente de pericole, dar şi de mutaţiile petrecute la nivelul psihologiei sociale, în statele occidentale, au continuat în ultimele zile să ia măsuri anti-teroriste într-o proporţie fără precedent.

Li s-au raliat şi unele concerne mari, precum Daimler şi Ford, muncite de frica de terorism. E lesne de imaginat ce s-ar putea întâmpla dacă s-ar manipula mecanismele electronice ale unor aparaturi sofisticate. Potrivit ediţiei online a revistei Der Spiegel Daimler are de gând să verifice odată la trei luni lista celor 280.000 de salariaţi pe care-i are, comparându-le profilul cu listele anti-teroriste ale Statelor Unite şi Uniunii Europene. O înţelegere simlară s-a încheiat şi la Ford. Responsabilii neagă că şi-ar expune angajaţii unor suspiciuni generalizate.

Nu de mult, Daimler a pus capăt unei confruntări juridice intentate de un fost angajat, complice al teroriştilor care, deşi condamnat în justiţie, în Germania, revendicase reîncadrarea sa. Daimler refuzase şi se văzuse dat în judecată. Concernul oprise litigiul declarându-se de acord să preia costul audierilor, iar fostul angajat şi-a retras plângerea.

La ample controale se vede supusă şi scena islamistă din Internet. Autorităţile germane, relevă săptămânalul Die Zeit, supraveghează „circa 100 de celule islamiste, grupuri de rugăciune, propagandişti online, foşti combatanţi din Siria reveniţi în occident.” Aproximativ 350 de islamişti se confruntă cu traduceri în justiţia germană, iar servicile secrete interne ale Republicii Federale se văd, la rândul lor, nevoite să pună sub observaţie tot mai multe grupări şi reţele.

Or, teroriştii potenţiali au început să-şi adapteze căile de comunicaţii, apelând mai puţin la chaturi online şi reţele de socializare ca Facebook şi Twitter. Unii se întreţin prin servicii de messenger, WhatsApp şi Threema.

Dificultatea de a le supraveghea comunicaţiile nu trebuie subestimată. Deloc de mirare că poliţiile, în special cea germană, revendică modificări legislative şi instrumente noi, capabile să înlesneacă investigaţiile şi să ajute în genere în efortul antiterorist, inclusiv în cel preventiv. Ministrul german al justiţiei, social-democratul Mass a exclus până acum înăsprirea legislaţiei în vigoare. Au luat însă proporţii presiunile creştin-democrate în vederea adoptării unor modificări precum o nouă reglementare vizând stocarea şi retenţia de date personale.

În reacţie la catastrofa provocată de antisemitismul nazist, Germania s-a ferit decenii la rând să se amestece în treburile unor culte, biserici, grupuri ori secte religioase. La rândul lor, grupările extremiste şi teroriste din Orientul Mijlociu şi Apropiat au beneficiat mult timp de o oarecare, tacită, imunitate, autorităţile germane fiind hotărâte să-şi păstreze neutralitatea în materie de ideologii şi să nu se activeze câtă vreme fanaticii religioşi nu deveneau operativi.

Situaţia, şi în acest domeniu, s-a schimbat radical. Franţa se consideră în război contra terorismului. Extremiştii nu mai pot considera nici Germania un potenţial spaţiu de retragere şi de refacere, întrucât Republica Federală se simte ameninţată în mod direct. "Germania", a spus Angela Merkel după atentatul asupra revistei satirice Charlie Hebdo, "nu poate fi în siguranţă cât timp Franţa nu e".

Mai nou, diverşi oficiali creştin-democraţi germani solicită modificarea Codului Penal astfel încât să devină posibilă şi pedepsirea manifestărilor verbale de simpatie faţă de terorişti. Concomitent, reacţia extremistă la caricaturi scoate în stradă, în lumea musulmană, din Gaza şi până în Înguşeţia rusă, ori în Niger, gloate fanatizate, provocând ciocniri soldate cu morţi şi răniţi. Iar în Germania, populiştii islamofobi din PEGIDA s-au văzut nevoiţi să-şi contramandeze săptămânala demonstraţie de luni din pricina unor ameninţări cu moartea.

În răstimp, în vest, se manifestă tot mai clar, în rândul celor mai lucizi, conştiinţa, că limitarea libertăţii de expresie (revendicată şi de stânga politic corectă şi de islamişti, dar şi de fundamentalişti creştini, islamofobi) e o idee rea. Căci, fără să aducă beneficii notabile, ea încalcă flagrant spiritul apusean şi valorile occidentale şi îi încurajează pe fanatici, pe zeloţi şi extremişti, pe adepţii tuturor sistemelor totalitare.

Chiar dacă, aparent, evită „ofensarea” şi scandalizarea unor grupuri, limitarea cu pricina slăbeşte libertatea în genere şi anemiază deci democraţia, îngrădind, nu în ultimul rând, şi libertatea religioasă. Rămâne de văzut dacă acest punct de vedere va prevala până la urmă. În caz contrar, teroriştii vor fi câştigat.