Andrei Ujică la Berlin, despre caracterul provocator al filmelor sale

“Mie nu-mi place să mă uit la filme documentare”, a declarat Andrei Ujică la Teatrul Renaissance din Berlin, în dialogul cu profesorul de Istorie a mass- media, Friedrich Kittler. Tocmai de aceea, producţiile sale fascinează prin caracterul lor inconfundabil, prin noul mod de abordare genului documentar.

“Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” - foarte apreciat la Cannes anul trecut - a atras atenţia prin titlu în primul rând, iar apoi prin montaj şi stilul narativ. Ujică a asamblat trei ore de imagini cu Nicolae Ceauşescu, extrase din diferite emisiuni TV, imagini care vorbeau de la sine, despre dictatorul comunist şi ascensiunea sa politică.

“Aceste imagini nu au fost niciodată transmise în emisiunile TV sau la ştiri, aşa cum le vedeţi în film”, a precizat Ujică la Berlin. “Erau adăugate comentarii şi tăiate, editate altfel, pentru că trebuiau să fie prezentate în formă de propagandă”.

În schimb, linia narativă a lui Ujică e extrem de simplă: fără comentarii, fără note referitoare la dată, oră sau locul în care se desfăşoară acţiunea, şi pe alocuri chiar fără ton.

“Istoria sigur că e datată şi se întâmplă în locuri clare. Există nenumărate cărţi, care documentează aşa ceva şi se poate face şi un film în acest fel. Tocmai de aceea am vrut să arăt cealaltă parte. M-a interesat numai cursul pur al istoriei.”

Ce nu e în film, e pe Google

Ujică se adresează unui spectator activ, de la care se aşteaptă să descopere subtilităţile şi să înţeleagă un anumit mesaj dincolo de informaţia directă, oferită prin imagine. În plus, în ziua de azi, toate informaţiile necesare se gasesc pe Google, a mai adaugat Ujică.

“Am încercat să aduc nişte indicaţii cel puţin în ceea ce priveşte câteva momente foarte importante. De exemplu, secvenţa în care Ceauşescu spune că se împotriveşte invadării Cehoslovaciei, în 1968. Dar modul în care o spune e mult mai important. Propoziţia aceea retorică i-a construit practic întreaga carieră internaţională. E şi ăsta un record. Prin această abordare am vrut să aduc un omagiu discursului cinematografic, posibilităţilor naraţiunii filmice. Este, sigur,o provocare să faci aşa ceva într-un film istoric, de la care lumea poate aşteaptă să primească toate informaţiile.”

Regizorul Andrei Ujică trăieşte în Germania din anul 1981. Din 2001 e profesor de film la Facultatea de artă şi design din Karlsruhe.

Autor: Lavinia Pitu, DW-Berlin

Redactor:Rodica Binder