Analiză: Ce vrea România de la summit-ul NATO?

România este pregătită să contribuie la efortul comun al Alianței inclusiv cu mai mulți bani, iar în aceste scop bugetul pentru Apărare crește de la 2 la 2,5% din Produsul Intern Brut. În plus, la ultimul Consiliu Suprem de Apărare a Țării (6 iulie 2023) a fost discutată ideea constituirii unui „hub regional” de instruire pentru piloții aeronavelor F-16.

Constructorii americani ai acestor avioane de vânătoare, împreună cu reprezentanții NATO urmează să pună la punct acest centru de pregătire pentru piloții NATO, dar și pentru cei ucraineni. Înființarea hub-ului F-16  pe teritoriul țării va crește importanța României în Balcani și în Estul Europei, în general. 

Anvergura externă a României și transformarea țării într-o putere regională a fost mereu un obiectiv al Bucureștiului în ultimii 100 de ani. Acest obiectiv ar putea să se transforme în realitate, dacă guvernul reușește să transforme economia într-una mai eficientă, dacă birocrația devine mai elastică, dacă au loc reforme administrative de adâncime și mai ales dacă liderii politici vor începe să lucreze mai mult pentru țară, decât pentru grupurile lor de interese. Practic, una din marile vulnerabilități ale României este corupția care are adesea terminații în executiv, după cum demonstrează scandalurile succesive din ultimii 15 ani. Spre deosebire de alte perioade, însă, Justiția e mult slăbită atât prin numirile politice la vârfurile parchetelor, cât și prin noua legislație, așa că reacțiile sunt lente sau inexistente.

Aliații cunosc probabil slăbiciunile Bucureștiului și nu le mai critică, preferând să le lase în urmă și să premieze poziția țării față de Ucraina: eforturile de susținere militară, inclusiv prin căile de tranzit deschise transferului de arme dinspre Vest spre Est, dar și comerțului în sens invers, dinspre Ucraina spre Occident și alte zone unde Kievul își vinde cerealele. România înțelege că războiul din Ucraina a pus întreaga zonă la încercare și că e momentul să ajute Republica Moldova să iasă din dilemele ei de tranziție și să opteze definitiv pe azimutul Vest și de aceea la summit-ul de la Vilnius, probabil că România va ridica și această problemă pentru că așa cum s-a discutat la ultimul CSAT:

„Securitatea Republicii Moldova și cea a Ucrainei sunt conectate, securitatea celor două state fiind legată de securitatea transatlantică”. Președintele Klaus Iohannis va vorbi la Vilinius despre „consolidarea posturii aliate de descurajare și apărare pe Flancul Estic” care să devină „o veritabilă Apărare Înaintată” și va cere „un pachet de întărire” care să ofere României „pe termen lung”, „un grad superior de securitate și apărare”. Pe scurt, România vrea mai multe trupe aliate, mai multe investiții în industria de apărare, după modelul polonez plus o întărire a dispozitivelor militare de la Marea Neagră, fiindcă pericolul vine dinspre Est. Parlamentul a aprobat, deja, achiziția a două submarine Scorpene produse de francezi, care vor costa 2 miliarde de euro. De altfel, de un an și jumătate de când a început invazia rusă în Ucraina, România se înarmează sistematic. Recent, generalul Teodor Incicaș, șeful Direcției Generale pentru Armamente a anunțat că Bucureștiul a început procedurile pentru achiziția a 54 de tancuri americane Abrams, dar că acesta e doar începutul, fiindcă obiectivul ar fi cumpărarea a 300 de astfel de tancuri.

Deocamdată, industria autohtonă de apărare nu a ajutat prea mult efortul țării: nu doar fiindcă România avea nevoie de armele sofisticate americane, ci și fiindcă această industria a fost abandonată în ultimii 30 de ani. Romarm, cea mai mare companie de stat din domeniu produce sub 10% din nevoile armatei, dar speră să primească o infuzie de capital prin proiecte europene și să redevină ce a fost. Acum o lună, miniștrii Apărării NATO s-au întâlnit cu șefii celor 25 de companii occidentale cele mai importante, unde a fost invitată să participe și Romarm, iar săptămâna trecută Bruxelles-ul a convenit asupra unui plan prin care să furnizeze stimulente financiare industriei de europene de apărare în așa fel încât aceasta să-și extindă urgent capacităţile de producţie. În paralel, NATO lucrează la un plan de acțiune privind producția de apărare, iar România are șansa să-și refacă un domeniu lăsat parcă intenționat să se distrugă.