Analiză: Au început pregătirile de război și în România?

România, la fel ca alte state NATO a început să-și pregătească sistemul sanitar pentru eventualitatea unui război, potrivit secretarului de stat pentru situații de urgență Raed Arafat, care coordonează acest domeniu și în cadrul Alianței. Oficialul român a explicat pentru Digi24 că într-o întâlnire a reprezentanților serviciilor de urgență din NATO s-a discutat cum ar trebui pregătite aceste sisteme operative pentru a face față în cazuri de accidente colective, catastrofe sau conflicte armate. Arafat a vorbit și despre un stoc de medical, de detecție și de monitorizare chimică, biologică și radio-nucleară, pe care România îl face în numele Uniunii Europene. Nu e prea clar cum s-ar putea descurca spitalele autohtone în situații de criză majoră, când ele abia funcționează în vremuri normale, uneori fără să aibă medicamente de uz general. 

Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) nu a luat încă nicio hotărâre în sensul mobilizării sistemului sanitar și conversiei sale militare, dar totul s-ar putea îndrepta în această direcție. În recenta ședință a CSAT, președintele, șefii serviciilor secrete și principalii miniștri au analizat riscurile determinate de război în Marea Neagră și în zonele limitrofe și cum ar trebui să reacționeze România pentru a-și proteja oamenii și teritoriul. Din punctul de vedere al CSAT, războiul din Ucraina „menține riscurile de incidente” care pot afecta teritoriul țării și care periclitează navigația pe Dunăre și în Marea Neagră. 

Spațiul pontic e periculos dinaintea invaziei ruse în Ucraina, dar acum escaladarea are loc în trepte. Ministrul francez al Apărării Sébastien Lecornu tocmai a acuzat Rusia pentru tentativele ei de „preluare a controlului” asupra unor misiuni franceze de patrulare aeriană şi maritimă: „Un sistem rus de control aerian a ameninţat că doboară avioane franceze în Marea Neagră, în timp ce ne aflam într-o zonă internţaională liberă în care patrulăm”.

CSAT „a dispus măsuri de întărire a Forțelor Armate Române”, inclusiv prin asigurarea cadrului legal adecvat care să răspundă cerințelor de apărare a României în actualul context. Se înțelege în subsidiar că președintele Klaus Iohannis a pus pe tapet avertismentele noului șef al Statului Major al Apărării, care l-au enervat atât de mult pe premierul Marcel Ciolacu și că Parlamentul va trebui să modifice câteva legi care să permită țării să se apere, dacă va fi cazul. Generalul Gheorghiță Vlad, avertiza acum o lună că Armata nu are legislația necesară pentru a pregăti populația pentru situația extinderii războiului din Ucraina și pentru a răspunde proporțional cu pericolele militare existente. Șeful Armatei, la fel ca mulți dintre omologii săi NATO, e convins că „Federația Rusă nu se va opri aici” și că România trebuie să se pregătească pentru ce e mai rău.

Vulnerabilitățile armatei, puse pe tapet de generalul Vlad la începutul anului, sunt demult dezbătute de specialiști, militari sau civili care cunosc bine ce nevoi ar avea soldații, ce-ar mai trebui ca țara să fie bine apărată, când se aruncă banii pe fereastră, când se trage de timp, când e vorba despre trădare în organizarea, înzestrarea Armatei sau în abandonarea pentru ani de zile a industriei autohtone de apărare.

Pentru prima dată, șeful Armatei a spus cu voce tare cât de grav stau lucrurile, cum majoritatea rezerviștilor sunt aproape pensionari, cum Fabricile de arme din țară nu au capacități să facă muniție de tip NATO. Sau poate există undeva o piedică politică și România nici nu vrea să treacă la fabricarea gloanțelor pentru armamentul Alianței, devreme ce soldații români continuă să folosească arme de tip sovietic, deși România a fost primită în NATO acum 20 de ani.

Președinții, premierii, miniștrii de resort au știut mereu cum stau lucrurile, primeau probabil rapoarte amănunțite despre cât de săracă e Armata, dar ignorau totul, nici nu verbalizau și nici nu făceau presiuni să schimbe măcar armele sovietice pe cele americane. Acum, în ultimul moment, CSAT pare să fi înțeles că războiul se poate apropia, că armata e într-o situație disperată și promite schimbări care să alinieze trupele românești la cele Aliate. Poate, parlamentul va schimba legislația în așa fel încât țara să aibă rezerviști tineri bine pregătiți, iar o dronă inamică intrată pe teritoriul țării să poată fi doborâtă fără să mai fie întrebat ministrul Apărării.  

CSAT a dezbătut și „multiplicarea amenințărilor cibernetice”, pe fondul războiului din Ucrainei, mai ales că în ultimele săptămâni au avut loc atacuri cibernetice importante împotriva Parlamentului și a marilor spitale. Anul trecut, însă, peste 70% din atacurile cibernetice au avut loc asupra sistemului energetic, guvernamental și a celui de transport. Bucureștiul care și-a asumat să ajute la protejarea cibernetică a Ucrainei și R. Moldova, are încă mult de lucru în acest domeniu.

România are nevoie de mai multă coerență și viteză de reacție în apărarea ei de agresiunile existente, cum sunt cele cibernetice. În același timp, în caz de forță majoră o eventuală apărare a graniței de Est, inclusiv la Gurile Dunării sau pe litoral s-ar putea să nu fie o sarcină ușoară până la venirea Aliaților. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat  la Conferinţa de securitate de la München, că ţările europene şi alianţa NATO trebuie să se pregătească pentru un conflict de zeci de ani cu Rusia. Mai direct, președintele Comitetului Militar al NATO, amiralul Rob Bauer a insistat că populația civilă din statele NATO trebuie să aibă rezerve de apă, un radio pe baterii, o lanternă pe baterii, pentru a fi sigură că poate supraviețui primelor 36 de ore în cazul unui atac surpriză. Comandantul armatei suedeze, generalul Micael Byden, a avertizat că toți suedezii ar trebui să se pregătească mental pentru posibilitatea unui război.

Nu există niciun pericol imediat, dar din toate direcțiile militarii și liderii politici vorbesc despre nevoia de pregătire. În România totul se mișcă mai lent, dar în cele din urmă și aici lucrurile se pot urni, înaintea unui caz de forță majoră.