Analiză: Orientul Mijlociu și rețelele României în zonă

Cel mai recent conflict din regiune a început în octombrie anul trecut, când gruparea teroristă Hamas a distrus mai multe așezări evreiești, a masacrat circa 1200 de persoane și a răpit 250, inclusiv copii, femei, persoane în vârstă. Armata israeliană a ripostat prin bombardamente de amploare asupra Fâșiei Gaza. E considerat cel mai grav conflict care antrenează Israelul, după Războiul de Yom Kippur de acum 50 de ani, când o coaliție de state arabe, conduse de Egipt și Siria, au atacat Israelul. România era deja implicată în Orientul Mijlociu în 1970, când Ceaușescu avea relații apropiate cu președintele Egiptului Anwar Sadat, dar fusese primit și de Golda Meir, șefa de guvern a Israelului. Documentele de arhivă arată că Bucureștiul negocia o apropiere între cele două părți. Mai târziu, în 1977, ministrul israelian al Apărării Moshe Dayan a declarat că România a mediat între Tel Aviv și Cairo "într-o manieră semioficială", convingând cele două părți să continue convorbirile între emisarii serviciilor de informații, în România și în Maroc, în ciuda stării de război existente.

Declasificarea în urmă cu 12 ani a documentelor secrete din Israel legate de implicare României în zonă, scoate la iveală că premierul Menachem Begin dezvăluia la o ședință de guvern din 4 septembrie 1977 că Nicolae Ceaușescu i-ar fi spus că președintele Egiptului e pregătit pentru o întâlnire între reprezentanții celor două țări. În urma negocierilor iniţiate după mesajul intermediat de România, Israelul a semnat, în 1979, un tratat de pace cu Egiptul, conform Acordurilor de Pace de la Camp David. În relaţia cu Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei şi cu Autoritatea Palestiniană, Israelul nu a luat în seamă ideea Bucureștiului de a recunoaşte statul palestinian.

"Sunt multe lucruri pe care România le-a făcut şi pe care nu le putem spune", mărturisea ambasadorul israelian Reuven Azar la încheierea mandatului său în România, referindu-se la actualul conflict dintre teroriștii Hamas și Israel.  

Bucureștiul a recunoscut statul Israel (anunțat de Ben-Gurion pe 14 mai 1948) la mai puțin de o lună de la declararea independenței sale, adică pe 11 iunie 1948. Palestina și-a declarat independența pe 15 noiembrie 1988, iar România s-a grăbit să i-o recunoască a doua zi. Statele din lagărul socialist s-au aliniat în spatele palestinienilor pentru a-și demonstra opoziția față de susținerea dată israelienilor de americani în special, și de Occident în general. Bulgaria, Republica Cehă, Polonia, România, Slovacia, Ungaria au fost de partea Palestinei în perioada comunistă. Alături de ele, Cipru a recunoscut Palestina tot în 1988. Anul acesta s-au precipitat să recunoască Palestina și Slovenia, Spania și Irlanda, în total 9 state ale Uniunii Europene. Norvegia, care nu e în UE, a făcut la rândul ei acest pas, în vreme ce Parisul a declarat că o astfel de recunoaștere din partea sa ar fi un premiu pentru teroriștii Hamas. În schimb, Belgia și Malta sunt la rândul lor tentate să aleagă aceeași cale. De altfel, Uniunea Europeană a asumat demult soluția "două state pentru două popoare", iar şeful diplomaţiei europene Josep Borrell a pledat în această perioadă delicată și fără să se consulte cu celelalte state pentru recunoaşterea Palestinei, invocând dramele din Gaza și situându-se pe poziții opuse marilor cancelarii occidentale.

România s-a abținut să se alăture vreuneia dintre tabere, dar premierul Marcel Ciolacu a fost primul șef de guvern care a vizitat Israelul după atacul Hamas din 7 octombrie 2023. În același timp, Bucureștiul a menținut permanent relații directe sau indirecte cu statele arabe. În 2008, când Traian Băsescu a făcut o vizită în Siria, unul dintre oficialii care au fost cu el spunea că tot guvernul vorbea românește. În perioada comunistă, autoritățile române au dat anual burse pentru studenții din Orientul Mijlociu și din Africa. După 1990, au continuat să vină la studii aici studenți din țările arabe, mai cu seamă la medicină, arhitectură și inginerie, chiar dacă statul a încetat să le mai dea burse.  Continuă deci să existe conexiuni cu elitele politice și intelectuale din zonă. În plus, peste 2000 de românce sunt căsătorite cu palestinieni care au studiat în centrele universitare din România. În Liban sunt circa 1500 de românce căsătorite acolo. Înainte de războiul civil din Siria, care a început în 2011, erau acolo peste 10.000 de români, dar țara s-a schimbat profund între timp și majoritatea s-au repatriat. În perioada comunistă, România era prezentă cu investiții și proiecte în multe state din Orientul Mijlociu, dar în ultimii 30 de ani nu a mai avut interese economice sau diplomatice în zonă. Dar dacă Israelul spune că Bucureștiul a contribuit în vreun fel în actualul conflict, înseamnă că rețelele serviciilor secrete încă funcționează și încă au randament.