În bună măsură, opinia publică nu mai face distincția dintre carierism, nepotism, imperativul clientelar și statura de om politic legitimat de studii aprofundate în științe politice care să-l califice pentru o funcție publică: șef de stat, parlamentar, ministru, primar, prefect, președinte de consiliu județean.
România nu are o școală de studii politice cum au statele cu democrații consolidate. Avem însă demnitari care au trecut prin Academia de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu“ de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român.
Un exemplu revelator este cel al fostului ministru al Agriculturii, Petre Daea. În guvernele Năstase, Grindeanu, Tudose, Dăncilă și Nicolae Ciucă. Daea are la activ și un mandat de deputat și două de senator. Am dat acest exemplu și pentru că fostul demnitar comunist a apărut în mai multe rânduri în spațiul public în rolul de circar.
Iliescu, școlit politic la Moscova, practicant sub dictatura comunistă
Dar să ne întoarcem la izvoarele imposturii, comunismului reciclat, populismului, lozincilor patriotarde, diversiunii securistice, minciunii cu mâna pe biblia ceaușistă. Cap de listă – Ion Iliescu.
Că vrem sau că nu vrem, inculpatul acuzat de crime împotriva umanității a fost un politician care a avut carismă în rândul maselor. Majoritatea covârșitoare a românilor ieșiți val-vârtej din comunism l-au primit ca pe un patriarh.
Școala lui Iliescu nu a avut nici în clin, nici în mânecă vreo legătură cu politica. A studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic din București, după care a absolvit Institutul Energetic al Universității din Moscova. Funcțiile pe care le-a ocupat în regimul Ceaușescu, culminând cu cea de șef al Departamentului de Propagandă al Comitetului Central al PCR și universitatea sovietică, au fost lucrarea de doctorat a celui care avea să nenorocească țara timp de un deceniu. Eșalonul doi al PCR și torționarii din fosta Securitate i-au fost în aceeași măsură scutul și sabia.
Corneliu Coposu, președintele post-mortem al românilor
Școală politică a făcut Corneliu Coposu, omul de încredere al lui Iuliu Maniu. Cei 17 ani de temniță grea, dintre care șapte ani de izolare completă la zarcă, au fost, paradoxal, și o școală politică. A reînvățat să vorbească după cinci ani. În singurătate și suferință crezul politic se decantează, restanțele din libertate se adună în matca întregului. Odată cu reîntemeierea PNȚ sub denumirea de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, Seniorul a fost liderul opoziției până când a trecut la cele veșnice, în 11 noiembrie 1995. Capitalul de încredere în Convenția Democrată i se datorează în cea mai mare măsură. Emil Constantinescu, un intelectual de marcă eșuat în politică, a câștigat alegerile prezidențiale în virtutea recunoașterii, atât de târzii, a profilului politic al Seniorului. Putem spune că, în realitate, Corneliu Coposu a fost președintele post-mortem al românilor.
Analfabetismul politic, o piatră de moară a imposturii
Viorica Vasilica Dăncilă, fost prim-ministru sub aripa lui Liviu Dragnea, a absolvit Facultatea Forajul Sondelor și Exploatarea Zăcămintelor de Hidrocarburi din cadrul Institutului de Petrol și Gaze Ploiești. Are și un master obținut la SNSPA. Timp de 12 ani a fost inginer la Petrom SA, sucursala Videle, de unde a fost parașutată de PSD direct în Parlamentul European, unde a reprezentat România pe parcursul a două mandate.
Dar să revenim în zilele noastre. Marcel Ciolacu, președintele celui mai mare partid din 1990 încoace, premier în funcție și posibil candidat la președinție, a absolvit în 1995 Facultatea de Drept din cadrul Universității Ecologice din București, una din „fabricile de diplome“ care au scos pe bandă rulantă juriști, economiști, medici, filologi. Abia în 2000, după nouă ani, a susținut examenul de licență. Ulterior, a urmat un curs la Colegiul Național de Apărare, o altă „fabrică de diplome“ pe unde au trecut sute de politicieni. A urmat și un masterat la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA).
Mai departe: fostul prim-ministru Nicolae Viorel Ciucă, general cu patru stele, posibil candidat la președinție, a absolvit Facultatea Interarme din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare din București. E doctor în științe militare. În 2022, jurnalista Emilia Șercan a publicat o analiză în care arăta că părți importante din teza de doctorat a generalului sunt plagiate. Nicolae Ciucă a obținut în instanță amânarea sine die a analizării lucrării de către Comisia de Etică a Universității Naționale de Apărare. Ce au epoleții cu politica de anvergură știe cel mai bine Klaus Iohannis.
Un fost șef de restaurant pentru liniștea noastră
Cristian Popescu Piedone și-a luat bacalaureatul la 32 de ani. Până în ᾿89 și câțiva ani după a fost șef de restaurant. A absolvit Facultatea de Științe Economice a Universității „Petroșani“ la 39 de ani. De ce la Petroșani? Probabil că acolo și-a găsit un loc rezervat.
Potrivit unui sondaj Avangarde pentru Digi24 publicat la sfârșitul lunii martie, Piedone ar fi votat de 42% dintre bucureșteni pentru câștigarea Primăriei Capitalei, urmat de Nicușor Dan, care ar obține 30% din voturi, și de candidatul Cătălin Cîrstoiu, scos din buzunar de PSD-PNL, creditat de 16% dintre locuitorii Bucureștiului.
În urmă cu câteva zile a mai apărut pe piață un sondaj de opinie realizat de AtlasIntel, o casă de sondare din America Latină, tot la comanda Digi24, în care rezultatele competiției pentru Primăria Capitalei dintre actualul primar general și Piedone sunt total răsturnate: Nicușor Dan ar obține 37,1% din voturi, Cristian Victor Popescu Piedone – 30% iar Cătălin Cîrstoiu – 17,4%. Nu se știe de ce a plătit patronul Digi24 o casă de sondare din America Latină. Nimic nu justifică o astfel de răsturnare de situație în doar două săptămâni.
Subcultura politică e la ea acasă. Suntem țara în care Gigi Becali a reprezentat România în Parlamentul European, în care Irina Loghin și Ion Dolănescu au fost trimiși de C.V. Tudor în Parlamentul României, în care Elena Udrea, acum la penitenciarul Târgșor, a fost în cel de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu al doilea om în stat – sau primul împărțit la doi. Vocația de „ne merităm soarta“ ne urmărește de trei decenii și jumătate.