1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Americanii despre respectarea Drepturilor Omului în România

Horaţiu Pepine9 martie 2006

Raportul oficial american asupra respectării Drepturilor Omului în România remarcă eforturile tot mai mari făcute de guvern, dar semnalează totodată foarte multe probleme în diverse domenii ale vieţii sociale, de la practicile poliţieneşti la libertăţile religioase.

https://p.dw.com/p/B30b

Simpla enumerare a domeniilor cuprinse de raport arată cît de multe observaţii au de făcut americanii cu privire la o ţară ca România, care se pregăteşte să intre în Uniunea Europeană. Este vorba despre abuzurile poliţiei şi hărţuirea deţinuţilor şi a romilor, de condiţiile proaste din închisori şi din centrele de detenţie, despre libertatea religioasă, drepturile femeilor şi ale copiilor, restituirea proprietăţilor şi amestectul politicului în Justiţie, dar şi despre alte aspecte.

Pe de o parte, americanii par mai exigenţi decît raportorii Uniunii Europene, dar pe de alta, este vorba pur şi simplu de o cu totul altă viziune, dacă nu chiar de perspective antagonice cu cele europene.

Americanii, aşa cum se ştie, au o viziune cît se poate de critică faţă de regimul adopţiilor din România pe care îl consideră o formă gravă de încălcare a drepturilor copilului. Blocarea adopţiilor internaţionale sînt privite ca o privare de şanse pentru copiii care rămîn în orfelinate. România, deşi nu este opacă la punctul de vedere american, a optat însă pentru perspetiva Uniunii Europene. O perspectivă relativ diferită au americanii şi în privinţa libertăţilor religioase. Americanii au pledat mereu în favoarea cultelor neoprotestante şi au condamnat orice tentativă de limitare a activităţii acestora. Şi de astă dată raportul este extrem de critic faţă de realităţile din România: “In unele cazuri, preoţii ortodocşi au instigat localnicii împotriva activităţilor desfăşurate de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, de Biserica Greco-Catolică şi de membrii Martorilor lui Iehova. Presa, mai mentionează raportul, a continuat sa relateze despre clerici ortodocşi români care hărţuiau membrii altor culte, cum ar fi cazul în care elevi ne-ortodocşi au fost obligaţi să asiste la orele de religie ortodoxă sau cel în care membrilor unor culte le-a fost interzis prozelitismul în apropierea bisericilor ortodoxe”.

În România însă Biserica Ortodoxă a făcut din combaterea prozelitismului neoprotestant o politică oficială şi afişată deschis, fără ca acest lucru să fie considerat un aspect de interes în rapoartele de ţară ale Comisiei Europene.

Există de bună seamă şi domenii de coincidenţă între perspectiva americană şi cea a UE faţă de România. Restituirea proprietăţilor confiscate de comunişti este o preocupare comună. Raportul american arată că nici pînă acum nu s-a încheiat restituirea proprietăţilor şi oferă multe detalii despre situaţia de fapt, consemnînd totodată plîngerile insistente şi parcă fără speranţă ale proprietarilor deposedaţi.

Dar nu sînt numai observaţii negative, ci şi pozitive. Americanii constată că s-au făcut şi restituiri importante cum ar fi muzeul Brukenthal de la Sibiu, cu toate colecţiile de artă. De asemenea se arată că “Bisericile istorice maghiare, inclusiv Bisericile Reformată Protestantă maghiară, Romano-Catolica maghiară, evanghelică şi unitariană, au primit cîteva proprietăţi importante. Bisericile maghiare au primit 508 proprietăţi din 2003, din care 170 au fost soluţionate în decursul anului 2005. Peste 1.450 de cazuri erau înca în curs de soluţionare la finele anului”

Totuşi raportul subliniază situaţia dezavantajată în care se găseşte Biserica Greco-catolică. Este de menţionat că Bucureştiul a primit observaţii în acest sens la începutul anului 2005 şi de la Bruxelles.

Cît priveşte practicile judiciare există de asemenea multe observaţii negative de la cazul vechi, dar nerezolvat, al lui Gheorghe Ursu, la cazuri mult mai recente. Raportul consemnează şi plîngerile lui Dinu Patriciu care a reclamat abuzurile procurorilor în cercetarea sa.

Este de menţionat ca raportul acesta foloseşte ca surse în primul rînd investigaţiile ONG-urilor româneşti specializate, aşa cum este APADOR Comitetul Helsinki, relatări din presă, plîngerile celor care se consideră nedreptăţiţi şi alte surse considerate a fi demne de a fi luate în considerare. În multe situaţii, raportul american nu dă verdicte, ci semnalează doar o stare de lucruri problematică.