Ameninţări şi crize

Zăngănitul de arme care se face auzit de la Phenian este receptat fie cu indiferenţă, fie cu îngrijorare.

În caracterul periodic al încordării muşchilor unei ţări avînd o populaţie înfometată dar înarmată pînă în dinţi, SÜDDEUTSCHE ZEITUNG întrevede şi un potenţial de risc. Din 1976, Coreea de Nord se slujeşte de ritualicele ei manevre militare spre a profera ameninţări grosolane la adresa lumii libere. Ceea ce trădează o viziune într-atît de singulară şi de deformată, dar persistentă, asupra realităţii, încît nu este exclus ca actualul lider comunist, Kim Jong Un, să aibă atîta încredere în această imagine, încît să fie dispus să lupte spre a o menţine şi apăra.

În căutarea unei explicaţii a belicoaselor răbufniri de ură şi agresivitate provocatoare a Phenianului la adresa occidentului, DIE WELT scrutează istoria regiunii, identificînd la fostul lider comunist chinez Mao obiceiul de a lansa ameninţări la adresa străinătăţii, spre a-şi consolida propria putere la el acasă. Jocul este însă periculos, fiindcă nimeni nu poate şti azi cît de departe vor duce actorii nord-coreeni scenariul şi nici dacă printre aceştia nu sunt unii care chiar iau în calcul apocalipsa.

O dictatură precum cea de la Phenian, ultima şi singura dictatură de tip stalinist, contravine flagrant legilor raţiunii şi ne putem teme că ea dispune şi de o puternică forţă autodestructivă, opinează KIELER NACHRICHTEN. Motiv suficient pentru ca RHEIN ZEITUNG să pledeze în favoarea iniţierii unui dialog direct între americani şi nord-coreeni, înainte de a fi prea tîrziu.

Înainte de intrarea în vigoare a programului de salvare a Ciprului de la faliment, unii depunători au izbutit să-şi pună la timp la adăpost banii.

FRANKFURTER RUNDSCHAU semnalează că procuratura cercetează documente care dovedesc că numeroase firme şi persoane particulare, în baza unor informaţii obţinute de la iniţiaţi, ar fi transferat în străinătate suma de 700 de milioane de euro. Printre cei care au recurs la acest procedeu s-ar afla şi familia actualului preşedinte cipriot Anastasiades. Vestea produce un val de supărare în Europa, favorizînd concomitent şi naşterea unor idei năstruşnice, din nou, în Cipru: înfiinţarea de noi cazinouri, la care turiştii să-şi toace banii care astfel vor intra în visteria statului - „soluţie” comentată de TAZ .

În răstimp, încrederea în UE scade văzînd cu ochii, mai ales după ce ies la iveală şi împrejurările în care a fost luată decizia salvării Ciprului, prin metoda prelevării unei cote consistente din economiile cetăţenilor. Autorul unui editorial publicat în deja citatul FRANKFURTER RUNDSCHAU etichetează aşa numita salvare a Ciprului drept un sindrom post democratic.

Democraţia italiană se află în mare impas. Imposibilitatea formării unui nou guvern confirmă gravitatea crizei, caracterul nefast al moştenirii berlusconiene, scrie LANDESZEITUNG. Recurgînd la o banală figură de stil, ziarul crede că o cizmă care şchioapătă poate destabiliza întreg proiectul european, serios erodat şi de lipsa sa de popularitate în anumite ţări, inclusiv în cele fondatoare ale UE, precum Italia, Franţa, Spania.

Din fericire, Germania nu este încă cuprinsă de euroscepticism, menţionează SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, temîndu-se că situaţia ar putea să se schimbe de azi pe mîine. Mai ales dacă prejudecăţile şi stereotipurile negative ce se depun peste imaginea corectă a Germaniei proliferează nu numai pe străzile din Italia, Grecia, Spania sau Cipru, ci se infiltrează şi în guvernele respectivelor ţări.