O viaţă în slujba drepturilor omului în Belarus

Militantul belarus pentru drepturile omului, Ales Bialiaţki, nu poate participa pe 10 decembrie la gala de la Oslo, de decernare a Premiului Nobel pentru Pace. El este arestat la Minsk pentru cercetări. Bialiaţki va fi reprezentat la Oslo de soţia sa, Natalia Pinciuk, şi de colaboratori ai centrului pentru drepturile omului Viasna.

Comitetul Premiului Nobel onorează prin decizia sa activitatea în slujba drepturilor omului, depusă de Bialiaţki vreme de 35 de ani, şi aminteşte că în afară de el alţi zeci de militanţi pentru drepturile omului se află în Belarus în spatele gratiilor, în aşteptarea procesului. Pe lângă Bialiaţki, laureate ale Premiului Nobel pentru Pace sunt în acest an organizaţiile "Center for Civil Liberties" din Ucraina şi "Memorial International" din Rusia.

A învăţat din pasiune limba belarusă

Ales Bialiaţki s-a născut pe 5 septembrie 1962 din părinţi belaruşi în Republica rusă Karelia. În timpul studiilor la Universitatea Gomel a început să fie pasionat de limba şi istoria balarusă, ceea ce era ceva neobişnuit în timpul Uniunii Sovietice. În jurul său s-a strâns un grup de studenţi cu aceleaşi preocupări. În viaţa de zi cu zi aceştia nu mai vorbeau rusă între ei, ci belarusă. În timpul studenţiei a cunoscut-o, în 1981, pe Natalia Pinciuk, cu care s-a căsătorit în 1987. Cei doi au un fiu, care aşteaptă cu nerăbdare alături de mama sa ca Bialiaţki să fie pus în libertate.

După terminarea studiilor Bialiaţki a lucrat mai întâi ca profesor. La mijlocul anilor 1980 a devenit colaborator al Institutului de Literatură din Minsk şi s-a numărat printre fondatorii Uniunii Scriitorilor din Belarus şi ai asociaţiei "Martirologiul din Belarus", preocupată de elucidarea represiunii comuniste dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

Tânărul scriitor s-a numărat în anii 1980 între organizatorii primei demonstraţii a opoziţiei din Republica Sovietică Belarusă. În octombrie 1988 Bialiaţki a devenit membru al comitetului de organizare al mişcării "Frontul Popular Belarus", care a devenit un an şi jumătate mai târziu primul grup de opoziţie din Parlamentul belarus şi ulterior primul partid politic de opoziţie.

Militant pentru drepturile omului o viaţă întreagă

În 1994 Alexandr Lukaşenko a câştigat primele alegeri prezidenţiale de după dobândirea independenţei de stat. Regimul său a devenit însă pe parcursul anilor tot mai autoritar. Oamenii care au avut de suferit din pricina asta au avut nevoie de ajutor - juridic, material şi psihologic. În contextul unor proteste de masă ale opoziţiei, Bialiţki a întemeiat centrul pentru drepturile omului "Viasna" ("Primăvara").  Mai târziu avea să spună că nu se aştepta să fie nevoit să-şi închine atâţia ani din viaţă cauzei drepturilor omului.

Activiştii au fost observatori la alegerile din Belarus, au depus plângeri împotriva arestărilor ilegale şi au luptat împotriva pedepsei capitale. Viasna a fost un ghimpe în ochii autorităţilor şi a fost dizolvată în 2003 de Tribunalul Suprem. Dar activiştii nu s-au dat bătuţi şi şi-au continuat activitatea în ilegalitate.

În 2006 fostul preşedinte al Cehiei, Vaclav Havel, i-a decernat lui Ales Bialiaţki Premiul Homo-Homini pentru merite deosebite în slujba drepturilor omului, democraţiei şi soluţionarea paşnică a conflictelor politice. În perioada 2007-2016, Bialiaţki a fost vicepreşedintele Federaţiei Internaţionale pentru Drepturile Omului (FIDH).

Pedeapsă cu închisoarea pentru "evaziune fiscală"

Oficial, în Belarus nu există deţinuţi politici. Oamenii sunt aruncaţi în închisori pentru "participare la frământări sociale", "ofense la adresa lui Lukaşenko", "extremism" sau "evaziune fiscală". Arestarea de acum nu este prima din viaţa lui Bialiaţki.

În 2011 autorităţile din Minsk au primit, la cererea lor, informaţii din Lituania privind conturile organizaţiei Viasna. Autorităţile fiscale belaruse au declarat că banii i-ar aparţine personal lui Bialiaţki şi încă unui colaborator al său, şi au ordonat arestarea celor doi pentru "tăinuire de venit şi evaziune fiscală". Parlamentul European a reacţionat printr-o rezoluţie în care cerea eliberarea de urgenţă a celor doi opozanţi.

Pe atunci Bialiaţki a fost condamnat la patru ani şi jumătate închisoare, dar a fost eliberat după trei ani cu ocazia amnistiei din 2014. La eliberare el a subliniat: "Doresc ca Republica Belarus să devină o ţară fără deţinuţi politici."

Anul 2020 a schimbat iarăşi totul

În august 2020, când protestele din Belarus împotriva falsificării rezultatului alegerilor prezidenţiale au atins punctul culminant, Bialiaţki s-a alăturat Consiliului de Coordonare a Opoziţiei. Reprezentanţii Viasna au jucat atunci un rol decisiv la sprijinirea victimelor represiunii de stat. Ei au strâns informaţii despre cei arestaţi şi dovezi că li s-au încălcat din drepturi.

Pe 14 iulie 2021 Ales Bialiaţki a fost din nou arestat. De atunci este anchetat. Este acuzat că "a organizat acţiuni care au adus atingere gravă ordinii publice sau a participat activ la ele". El riscă între şapte şi 12 ani de închisoare.