Opinie: Bucureștiul respiră aerul poluat al alianței PSD-PNL

Bucureștiul nu a avut niciodată, începând cu 1990, un primar general de anvergură, un edil care să aibă administrația locală la degetul cel mic. Jocurile și interesele politice au trimis la Primăria generală a Capitalei indivizi fără experiență în administrație dar și fără determinarea de a învăța carte pentru acest domeniu care este cel mai important pentru cetățeni. Aici e vorba de viața de zi cu zi a locuitorilor orașelor și comunelor, care își doresc să vadă în drum spre slujbă că s-a schimbat ceva în bine în spațiul familiar, în arealul cenușiu pe care îl știu de ani de zile.

Într-un deceniu și jumătate Bucureștiul a avut primari scoși din buzunar de partide pentru a le servi clientela, primari cu mandate duse la capăt sau interimari de serviciu, „apolitici“ care au avut în spate partidele aflate la putere, indivizi care au fost dovediți că au furat, vezi Sorin Oprescu, cel mai longeviv primar general (2008-2015) sau indivizi care au furat, dar nu au fost dovediți.

Dintre toți primarii generali ai Capitalei, Traian Băsescu trece drept premiantul la cârma Bucureștiului. Memoria publică reține două realizări ale celui care avea să ajungă președinte: a desființat toate chioșcurile de pe domeniul public și a venit de hac haitelor de câini fără stăpân.

Primarii partidelor de dreapta au exercitat mai multe mandate decât cei ai FSN-PSD, dar nu suficiente încât să valideze percepția că Bucureștiul e citadela care nu poate fi cucerită de stânga postcomunistă. Numele îndeobște cunoscute din partea dreptei sunt Crin Halaicu (Convenţia Democrată), Victor Ciorbea (CDR), Viorel Lis (CDR), Traian Băsescu (PD) sau Adriean Videanu (Alianţa DA). Dar cine își mai aduce aminte de numele unor primari precum Nicolae Viorel Oproiu și Doru Pană, din partea FSN, sau de interimarul PNL Ioan Răzvan Sava? Aici nu vorbim de Cuca Măcăii sau de Cucuieții din Deal, ci de capitala cu două milioane de locuitori al cărei administrator are cel mai mare număr de voturi după președintele țării.

Cum vrea PSD să câștige singur Primăria Capitalei

Se ascut săbiile pentru cucerirea Primăriei generale a Capitalei. Deocamdată asistăm la bătălia sondajelor. Cel mai recent, realizat de Avangarde pentru Digi24, arată niște scoruri greu de înghițit pentru un cititor atent al jocurilor politice dâmbovițene. Primarul Secorului 5 Cristian Popescu Piedone este creditat de 42% dintre bucureșteni, primarul general în funcție Nicușor Dan ar fi reales de 30% dintre locuitorii cu drept de vot ai Capitalei iar medicul Cătălin Cîrstoiu, lansat la apă cu puțin timp în urmă de coaliția PSD-PNL, ar obține doar 16% din voturi. Strategia PSD în lupta pentru câștigarea Primăriei generale e cusută cu ață albă, menită să-i păcălească, așa cum a mai făcut-o de atâtea ori, pe liberalii generalului Ciucă. 

Oricât de măsluite ar fi sondajele de opinie, diferența de 26 de procente dintre Popescu Piedone și Cătălin Cîrstoiu poate fi cel mult diminuată, dar nu suficient încât să inverseze rezultatul pontajului la urne al bucureștenilor. Managerul Spitalului Universitar de Urgență nu are nici o calitate, dar absolut nici una care să-l califice pentru administrarea Capitalei, municipiul cu restanțe majore care nu au fost rezolvate în 25 de ani pentru asigurarea unei bune locuiri.

Medicul Cătălin Cîrstoiu a fost desemnat în realitate de PSD, iar PNL a înghițit momeala tovarășului din coaliție. Lansat extrem de târziu pentru a fi cusut și descusut de bucureșteni, fără notorietate, afon într-ale politicii, incapabil să aibă un discurs coerent și convingător, toate acestea sunt „calități“ sigure pentru ca un candidat să piardă orice cursă electorală.

Cătălin Cîrstoiu este candidatul de fațadă al coaliției. În realitate, PSD are candidatul său, nimeni altul decât Cristian Popescu Piedone. Nu are charismă, dar e suficient de populist încât să fie votat de masele largi ale Bucureștiului. Și-a câștigat notorietatea pe când umbla prin piețe pentru a-i prinde pe negustori cu ocaua mică, precum Cuza-Vodă.

Cristian Popescu Piedone a intrat în politică în 1994, unde altundeva decât în fieful PSD, unde și-a făcut veacul până în 2002. Apoi a urmat un traseism demn de cartea recordurilor dâmbovițene: PNȚCD, PC (Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu), UNPR, din nou PC, ALDE, din nou UNPR, iar sprintul final l-a propulsat în PPU-SL (Partidul Popular Umanist-Social Liberal, de extracție Voiculescu „Felix“).

În 2020, cei șapte deputați ai partidului au înființat gruparea umanistă în cadrul grupului parlamentar al PSD. Iată că se arată pricina. Popescu Piedone e susținut, practic, din culise, de majoritatea PSD din Parlament. Se vehiculează și ipoteza că Piedone ar putea să-și retragă candidatura în schimbul unor poziții eligibile pentru el și familia lărgită în Parlamentul European și în Parlamentul României. E puțin probabil. Primăria Capitalei e o vacă mult prea bună de muls pentru ca Piedone să-i dea cu piciorul.

Singurul obstacol pentru PSD-Popescu Piedone rămâne Nicușor Dan, susținut de Dreapta Unită (USR-PMP-Forța Dreptei). Actualul primar general ar mai trebui să fie susținut și de ceea ce a făcut pentru bucureșteni în cei aproape patru ani de mandat. Din păcate, nu a avut o echipă profesionistă de comunicare, nu și-a făcut o bună relație cu presa, a stat prea mult la birou și aproape deloc în mijlocul oamenilor.