Alegeri româneşti din unghi european

PDL şi PSD aşteaptă pe mai departe, cu emoţie, rezultatul final al numărătorii, dar diferenţa este oricum puţin importantă. Se pare că PDL va cîştiga cel puţin 10 mandate, la care dacă adăugăm cele 4 mandate obţinute de UDMR se obţin 14 mandate. Cu mandatul Elenei Băsescu, dacă se va confirma reuşita ei în alegeri, România va trimite 15 deputaţi în grupul popularilor europeni, ceea ce reprezintă un aport consistent.

Reuşita este însă relativă, întrucît acest grup de 15 deputaţi este departe de a fi omogen. Aşa cum s-a văzut din această campanie, UDMR şi PDL nu au mesaje convergente.

UDMR a candidat pe o platformă apăsat creştin-democrată şi, totodată, axată pe valorile locale, corelate cu soluţia politică a autonomiei. UDMR este singura formaţiune din România care deplînge sincer migraţia masivă a forţei de muncă şi care caută să conserve ţesutul de viaţă tradiţională în Transilvania. În viziunea UDMR, Europa ar trebui să se consacre ca spaţiu deschis şi totuşi multiplu compartimentat, capabil să regăsească valorile vernaculare.

PDL, în schimb, este destul de reticent faţă de ideile conservatoare, fiind mult mai aproape de un liberalism progresist, unul ostil localismelor şi autonomiilor politice. PD-L a manifestat, ca toate partidele româneşti, o mare empatie faţă de soarta muncitorilor români din străinătate şi este simtomatic că unul din principalele clipuri electorale îi prezintă pe români ca pe o familie răspîndită în lumea largă capabilă însă să manifeste o robustă solidaritate în momentele dificile. Se poate înţelege de aici că ideea reuşitei este legată profund de ideea diasporei europene. Pentru PD-L Europa ar trebui să fie un spaţiu pe deplin ecumenic şi nu unul repliat pe tradiţii locale.

La Bruxelles însă cele două microgrupuri vor milita laolaltă şi, dincolo de o bună colaborare de faţadă, nu este exclus să încerce să se neutralizeze reciproc.

PSD, care va cîştiga de asemenea cel puţin 10 mandate, are la rîndul său anumite dificultăţi izvorîte din propriul mesaj. Dincolo de ideea generală a unei stîngi preocupate de protecţia socială, PSD a cultivat anul acesta un naţionalism de tip cu totul nou, unul care pretinde Europei să recunoască României un statut de deplină egalitate. Potrivit mesajului PSD, dreapta europeană mai cu seamă îi discriminează pe români în două feluri: în primul rînd ar face dificultăţi muncitorilor români, iar în al doilea rînd ar cere României să facă reforme exagerate în domeniul Justiţiei.

În realitate aceste mesaj nu poate fi integrat în ambianţa stîngii socialiste europene, acolo unde se află destule persoane extrem de critice la adresa corupţiei din România şi care nu ar fi de acord cu ideea că românii ar fi discriminaţi pe piaţa muncii din UE.

În fine naţionaliştii de tip tradiţional de la PRM se află într-o şi mai mare dificultate. Corneliu Vadim Tudor şi noul său acolit George Becali ar trebui, teoretic să facă parte la Bruxelles dintr-un grup la care participă şi extrema dreaptă din Ungaria, e vorba de gruparea Jobbik, dar se înţelege că cele două grupări se exclud reciproc. Aceasta pare să fie situaţia ironică a naţionalismelor din Europa de astăzi şi anume că nu se pot manifesta decît anulîndu-se reciproc.

PRM ştie acest lucru şi de aceea a exprimat intenţia de a intra în grupul popularilor europeni, acolo unde este puţin probabil să ajungă, de vreme ce deputaţii PD-L au formulat încă de duminică seara un refuz categoric.

H.P. Dw-Bucureşti

Redactor : Vlad Drăghicescu