Acord în UE pentru ajutoare anti-coronavirus

Toți cei care știu cum funcționează UE, știu că statele membre ajung cumva în final la un acord. Mereu când există un interes pentru fiecare în parte ca o înțelegere să fie încheiată. Ceea ce este cazul în privința ajutoarelor financiare de urgență pentru combaterea urmărilor crizei coronavirusului: economiile naționale interconectate ale Europei se vor reface doar împreună în ritm mai alert, pe cont propriu riscă să șchiopăteze serios. De data aceasta însă, atmosfera a fost deosebit de dramatică – de peste tot s-au făcut auzite întrebările grave despre soarta Uniunii și despre eventuala ei prăbușire. Dar solidaritatea, așa cum este ea înțeleasă în sudul UE, nu poate fi impusă cu forța și poate dăuna nordului.

Circ exagerat

A ieșit de data aceasta în mod special în evidență, la îndrăgitul capitol european "Circ pentru spectatorii de acasă", ministrul de Finanțe din Olanda, Wopke Hoekstra. El s-a opus mai întâi din principiu, ulterior detaliat. Există motive întemeiate pentru ca un stat din nordul UE să se opună emiterii de corona-obligațiuni. Dar faptul că olandezii vroiau să condiționeze până și creditele acordate din Mecanismul European de Stabilitate de anumite reforme în țările beneficiare a fost în contextul actual o obrăznicie.

Ministrul olandez a dorit să se profileze drept negociator dur în fața conaționalilor săi. Dar încăpățânarea gratuită nu este politică iar astfel de ieșiri în scenă sunt răzbunate ulterior de regulă în UE.

De partea cealaltă s-au aflat premierul italian Guiseppe Conte și cel spaniol Pedro Sanchez, care au dorit să speculeze momentul actual de disperare și să spargă zidul care până acum a stat în calea unei puneri la comun a datoriilor statelor din Uniune. "Solidaritatea" este argumentul major cu care ei vor să convingă frontul celor care se opun datoriilor comune, în frunte cu Germania.

Șantajul nu poate fi un instrument 

Este o tentativă de înțeles, dar mijloacele politice folosite nu sunt cele corecte. Este crud și periculos să ameninți cu destrămarea UE, în cazul în care datorii naționale de miliarde nu sunt urgent asumate de întregul bloc comunitar, pentru a ajuta Italia și Spania. Astfel, țările din nord sunt puse cu spatele la zid, reflexele de apărare ale electoratelor acestor state sunt resuscitate și este amenințată chiar stabilitatea țărilor mai puternice. Aceasta nu este o acțiune de convingere, ci pur şi simplu șantaj.

Crearea unui fond de reconstrucție din datorii comune, ca un fel de sursă de bani cu flux continuu și necontrolat, este un instrument periculos. Așa ceva trebuie bine gândit și formulat. Cine ar urma să controleze folosirea acestor fonduri? Cine se va preocupa de plata ratelor la împrumuturi? Și poate UE să împiedice un eventual viitor premier italian pe nume Salvini să-și finanțeze din aceste fonduri comune statul său populist? Dacă sunt acceptate datoriile comune, atunci nu se va mai putea întoarce roata. În acest caz, nordul Uniunii ar putea ajunge în situația să finanțeze cu adevărat, pe termen lung, bugetele de stat ale sudului – un scenariu chiar imaginabil de destrămare a UE.

Sumele convenite nu sunt de ajuns

Peste 500 de miliarde de euro ar urma să fie mobilizați inițial, într-un amestec de credite și garanții, pentru a acorda IMM-urilor europene împrumuturi ieftine, o modalitate de a permite plata salariilor angajaților acestor firme și de a garanta țărilor comunitare acces la aproximativ 240 de miliarde de euro din fondul special care este Mecanismul European de Stabilitate. În comparație, SUA au aprobat deja în primă fază 2000 de miliarde de dolari pentru a-și repune pe picioare economia. Americanilor le este mai ușor să-și tipărească singuri banii. Comparația arată însă că sumele inițiale decise de UE nu vor fi de ajuns.

Solidaritate din ambele părți

Economiștii prevăd o recesiune adâncă după pandemie și se întrec care mai de care să prezică minusuri uriașe. Este clar că va fi nevoie de sume foarte mari și că țările cele mai afectate vor necesita cel mai mult ajutor. Va fi nevoie cu adevărat de solidaritate. Trebuie discutat însă în săptămânile care urmează cum vor fi acordate și finanțate sumele necesare, pentru ce periaodă și în ce condiții.

Țările mai bogate nu vor refuza un fond de reconstrucție post-coronavirus, pentru că și ele sunt interesate să beneficieze de el. Dar trebuie ca țările membre să ajungă voluntar la un acord iar, în acest sens, retorica Italiei și Spaniei trebuie să se normalizeze. Nu poți să le pui partenerilor pistolul la tâmplă și să le ceri : "Ia să fiți acum rapid solidari!" Este o atitudine care periclitează cooperarea în UE cel puțin la fel de mult precum lipsa solidarității.