9 octombrie 1989, o piatră de temelie

În acea zi răcoroasă de luni, 70000 de oameni s-au adunat pentru a protesta împotriva fostului Partid Social Unit (SED), în RDG, al doilea stat german.

A fost o acţiune de protest de proporţii, cu scandări împotriva conducerii comuniste, a greilor din Comitetul Central, care nu mai ştiu care este aspiraţia principală a poporului: libertatea. Libertate în viaţa de zi cu zi, în societate, dar şi libertatea de a călători şi, mai ales, de a părăsi RDG.

În timp ce demonstraţiile împotriva statului tutelar luau amploare - nu doar în fiecare luni şi nu doar la Leipzig, ci şi în Halle sau la Eisenhüttenstadt - zeci de mii de persoane au părăsit, de cele mai multe ori ilegal, RDG, frustraţi de un stat sclerozat.

9 octombrie este prima piatră de temelie în istoria libertăţii germane din 1989. A fost ziua în care, 70 000 de oameni au avut curajul de a spune, ferm, "nu". A fost, de asemenea, prima zi a unei a unei revolte paşnice, care a ţinut patru săptămâni, până la 9 noiembrie 1989, când a căzut Zidul; patru săptămâni în care s-a scris istorie germană şi europeană deopotrivă.

A fost ziua în care germanii - despre care Lenin spunea că, înainte de a lua cu asalt gările în timpul unei revoluţii, mai întâi îşi cumpără bilet de tren - s-au raliat protestelor anticomuniste, împotriva supremaţiei politice la care tânjea Moscova, din centrul şi estul Europei. De altfel, tot ei, germanii, au fost cei care au luat-o, parţial, înaintea altora.

Ceea ce s-a întâmplat în Polonia cu sindicatul independent Solidarnosc la începutul anilor '80, susţinut spiritual de Papa Ioan Paul al II-lea, el însuşi polonez, a avut loc în decurs de patru săptămâni, nu doar în Polonia, ci şi în Cehia, Slovacia şi Ungaria. Popoarele s-au ridicat împotriva regimurilor comuniste, care au implodat.

Cu două zile înainte de 9 octombrie 1989, RDG a celebrat cu multă pompă şi fastuoase parade militare 40 de ani de existenţă. Însă, conducerea est-germană n-a fost în stare să ia în serios schimbările care se iveau la orizont, dorinţa oamenilor de schimbare. Astfel că, la 9 octombrie, cetăţenii germani au scris istorie. Patru săptămâni de proteste paşnice, marcate de noi şi noi demonstraţii şi adunări publice. Era clar că, în acel moment, divizarea luase sfârşit.

9 octombrie a fost gongul de începere a istoriei libertăţii germane, piatra de temelie pe drumul către 9 noiembrie. O zi care trebuie să-i bucure pe est-germani, respectiv pe oamenii din Leipzig. A fost ziua în care oamenii au uitat frica de dictatură.