O zi fatidică pentru germani

Din 1989, data de 9 noiembrie aminteşte de un eveniment care a schimbat faţa lumii: căderea Zidului Berlinului. Pe 3 octombrie 1990 Germania s-a reunificat, după 41 de ani de separare. Prin dispariţia celei de-a doua dictaturi pe tărâm german, prin dispariţia RDG, a dispărut şi întreg lagărul socialist de pe harta politică a lumii. Astfel a luat sfârşit conflictul est-vest. 9 noiembrie 1989 a fost o zi fatidică în istoria Germaniei şi a Europei.

Sfârşitul monarhiei

În calendarul istoric al germanilor 9 noiembrie este o dată importantă din mai multe motive. În 1918 social-democratul Philipp Scheidemann a proclamat republica dintr-un balcon al clădirii Reichstag-ului din Berlin. "Muncitori şi soldaţi, fiţi conştienţi de însemnătatea istorică a acestei zile. Ceva nemaipomenit s-a petrecut. O muncă uriaşă şi imprevizibilă se află în faţa noastră. Totul pentru popor, totul prin popor! Nimic dezonorant pentru mişcarea muncitorească nu are voie să se întâmple. Fiţi uniţi, fideli şi conştienţi de îndatoririle voastre. Vetusta monarhie s-a prăbuşit. Trăiască noua republică germană", a declarat Scheidemann. Astfel el a pus capăt monarhiei şi l-a alungat de pe tron pe împăratul Wilhelm al II-lea.

Dar tânăra democraţie din Germania s-a confruntat cu dificultăţi de la început. Şi stânga şi dreapta a vrut s-o înlăture cât mai grabnic cu putinţă. Pe 9 noiembrie 1923, naziştii au mărşăluit la München spre monumentul Feldherrnhalle din centrul metropolei. Liderul lor era Adolf Hitler, care avea să preia un deceniu mai târziu puterea în Germania şi să afunde lumea în cea mai mare catastrofă din istorie: cel de-al Doilea Război Mondial.

Sinagogi incendiate

Pe drumul către catastrofă, evreii din Germania au fost deposedaţi treptat de drepturi, înainte de a fi, începând din 1942, sistematic anihilaţi. Încă înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, în întreg Reich-ul german au ars, pe 9 noiembrie 1938, sinagogile. Magazinele evreieşti au fost jefuite. Aproximativ 100 de evrei au fost ucişi şi alţi 26.000 au fost internaţi în lagăre de concentrare. Pogromul a fost numit, cu cinism, "Reichskristallnacht" (noaptea imperială de cristal). A fost un fel de repetiţie generală înaintea Holocaustului. Robert Ley, şeful frontului muncitoresc nazist german a afirmat atunci deschis: "Iuda se va prăbuşi. Aşa trebuie. Iuda va fi nimicit, este o necesitate. Acesta este crezul nostru sfânt."

Căderea Zidului din Berlin

 9 noiembrie este ziua cea mai groaznică din seria datelor fatidice. Un mai mare contrast la ziua de 9 noiembrie 1989, când a căzut Zidul din Berlin, nici că se poate închipui. În acea noapte, când pentru oamenii din RDG s-au deschis, nesperat, graniţele, cel mai folosit cuvânt a fost "Wahnsinn" (de neconceput). În lunile anterioare avuseseră deja loc proteste împotriva guvernanţilor din Berlinul de Est. Mii de cetăţeni ai RDG fugiseră în vest prin Ungaria sau se refugiaseră în ambasade ale RFG din ţările Europei de Est. Presiunile în vederea acordării libertăţii de călătorie pentru toţi cetăţenii RDG creşteau de la o zi la alta. Dar nimeni nu se aştepta la asta: în cadrul unei conferinţe de presă internaţionale, desfăşurată în Berlinul de Est, s-a anunţat că s-au adoptat reglementări în acest sens, şi că acestea intră în vigoare "de îndată". Ce a urmat se ştie.

Oamenii au luat cu asalt punctele de trecere a frontierei din Berlinul divizat. Entuziasmul a fost general. "Mai întâi au lăsat să treacă câte un om, apoi au deschis larg porţile şi puteam trece fără a mai arăta actele de identitate. Puteam pleca fără niciun act. Fără controale. Nici măcar nu am buletinul la mine", a povestit atunci un cetăţean al RDG, aflat în culmea fericirii.

O reîntoarcere la vremurile apuse nu mai era posibilă după acea noapte. Prima gaură apărută în Zidul din Berlin a produs rapid prăbuşirea întregului sistem. Pentru a treia oară se scria, pe 9 noiembrie, istorie în Germania. Dar de această dată într-o atmosferă de euforie generală. Nimic nu s-a schimbat de atunci, chiar dacă după căderea Zidului şi după reunificarea ţării au apărut şi dificultăţi. Restabilirea unităţii sociale necesită mai mult timp decât a fost nevoie pentru restabilirea unităţii statale.