Un joc cu riscuri pentru Putin

Mai multă simbolistică nu se poate: în 2018 Rusia îşi alege un nou preşedinte, iar învingător cel mai probabil va fi actualul şef al Kremlinului. Cu o singură întrerupere, Vladimir Putin conduce ţara de 18 ani încoace. Alegerile sunt programate pe 18 martie - ziua anexării peninsulei Crimeea la Federaţia Rusă. Consecinţele anexării se vor resimţi şi-n 2018, au confirmat mai mulţi experţi la solicitarea DW. Putin a fost sărbătorit acasă, iar anexarea peninsulei a fost văzută în ţară ca o revenire a Rusiei pe marea scenă politică a lumii.

Politica internă ar putea deveni tema centrală

Chiar dacă politica externă trece drept marea pasiune a preşedintelui Putin şi, conform propriilor estimări, Rusia ar fi obţinut succese notabile în 2017 mai ales în misiunea din Siria, politica internă ar putea deveni curând principala preocupare a liderului de la Kremlin "pe  fondul luptei electorale, dar mai ales din cauza crizei economice de durată cu care se confruntă Rusia şi a popularităţii în scădere a preşedintelui", explică Stefan Meister, şeful Centrului pentru Europa Centrală şi de Est, Rusia şi Asia Centrală "Robert Bosch" al Societăţii Germane pentru Politică Externă (DGAP).

Chiar dacă Putin va încerca în continuare să le distragă atenţia ruşilor cu politica externă va fi dificil. "Ruşii au obosit. E bine şi frumos să fii impunător, dar s-ar putea şi mai puţin", adaugă Meister. Problemele economice ale ţării provocate printre altele de sancţiunile occidentului şi preţurile scăzute la gaz şi petrol - cele mai importante bunuri de export ale Rusiei - l-au cam depăşit pe Putin. Conform unui sondaj al renumitului institut Levada, realizat la începutul lunii decembrie, preşedintele a pierdut 5 puncte procentuale în preferinţele ruşilor de la ultimul sondaj de opinie din luna august. Doar 78% dintre alegători declară că îl mai susţin.

Siria: veniţi pentru a rămâne

La rândul său, Ivan Timofeiev de la Consiliul rus pentru Politică Externă (RSMD) apreciază că rolul Federaţiei în politica externă se va diminua. "Campania pentru Siria a fost un succes, dar problemele interne persistă atât sub aspect economic cât şi privind modernizarea tehonolgică." Tatiana Kastoueva-Jean, coordonatoarea Centrului pentru Rusia şi Comunitatea Statelor Independente (CSI) al Institutului francez pentru Relaţii Externe (IFRI) este de părere că Putin şi-a lansat campania electorală în decembrie prin anunţul privind retragerea parţială a trupelor din Siria. "Pozează într-un pacificator, ca şi cum, în cel de-al treilea mandat al său, ar vrea să pună capăt misiunilor de război."  

Până acum, Orientul Mijlociu - în mod deosebit Siria - este singurul loc în care Rusia s-a putut repoziţiona pe scena politică a lumii. "Chiar şi dacă misiunea în Siria a avut succes, soluţionarea pe cale politică a problemei, în cooperare cu diverşi parteneri, s-a dovedit a fi extrem de dificilă, din cauză că obiectivele Rusiei nu coincid cu cele ale partenerilor internaţionali", afirmă Kastoueva-Jean. De asemenea organizaţia teroristă ISIS ar putea reveni cu forţe noi, avertizează Ivan Timofeiev. Or, în faţa acestui posibil scenariu, extinderea angajamentului militar al Rusiei în regiune sau în Africa de Nord, cum ar fi în Libia, este foarte puţin probabilă, având în vedere resursele limitate ale ruşilor. În Siria, Moscova a acumulat oricum o experienţă care i-ar putea aduce avantaje în politica externă, fără prea mari eforturi materiale. Este posibil ca "nevoia prezenţei militarilor ruşi să crească în anumite ţări", mai spun experţii. Altfel spus, noi baze militare - da, dar nu şi noi misiuni de război.

Ucraina - marea necunoscută

În Ucraina, unde Rusia neagă implicarea militară de partea separatiştilor, experţii se aşteaptă în 2018 la o stagnare a implementării acordului de la Minsk. Kiev-ul, care consideră Moscova o putere de ocupaţie în Doneţk şi Lugansk se teme de o nouă escaladare a conflictului. Anunţata decizie a Rusiei, de la mijlocul lunii decembrie, privind retragerea ofiţerilor săi de la centrul de control pentru respectarea armistiţiului a fost interpretată de către conducerea de la Kiev ca un semnal în acest sens.  

Pesimist se arată şi Steven Pifer de la think tank-ul american Brookings. Ideea unor trupe ONU de menţinere a păcii în estul Ucrainei, cu care însuşi Putin a fost de acord, nu e probabil să fie pusă în aplicare înaintea alegerilor din Rusia. "Mă tem că ruşii sunt mulţumiţi cu situaţia din Donbas, consideră că îşi pot permite costurile, aşa că ar putea folosi conflictul pentru a face presiuni asupra guvernului de la Kiev", afirmă expertul american. În opinia sa, Moscova nu-şi doreşte cu adevărat trupe ONU în estul Ucrainei.   

O mare necunoscută rămâne în continuare şi situaţia internă a Ucrainei, adaugă Stefan Meister. "Ar putea apărea mişcări care vor schimba tot jocul." La Kiev acuzaţiile de corupţie şi protestele faţă de preşedintele Petro Poroşenko sunt tot mai dese şi îl în favorizează pe Putin, declară unii specialişti. Obiectivul principal al Rusiei este să împiedice aderarea Ucrainei la structurile nord-atlantice şi la Uniunea Europeană. Un obiectiv la care Moscova nu va renunţa nici anul viitor, este de părere  Kastuyeva-Jean. 

SUA şi spirala sancţiunilor

Ivan Timofeiev consideră că cel mai mare risc pentru Rusia va fi în relaţia cu SUA. "Am pierdut controlul (asupra relaţiei cu americanii), iar în 2017 situaţia a cunoscut o escaladare sensibilă." O nouă provocare va apărea la începutul anului 2018. La finele lunii ianuarie administraţia de la Washington urmează să înainteze Congresului american aşa-numita "Listă Kremlin" - un  raport detaliat privind politicienii şi oamenii de afaceri care au legături cu Kremlinul. Raportul are legătură cu noile sancţiuni împotriva Rusiei, decise în Congres în vara anului 2017 - măsuri prin care Washington-ul a reacţionat mai ales la presupusa implicare a Moscovei în alegerile prezidenţiale din SUA. Rusia a negat orice amestec. Dacă lista va fi una amplă, ruşii îşi vor pierde răbdarea cu preşedintele Donald Trump. Până acum Moscova a manifestat reţineri faţă de noul şef al Casei Albe.  

"Cred că ruşii îşi fac griji din pricina noilor sancţiuni americane", spune Steven Pifer de la Institutul Brookings. Relaţia cu SUA este extrem de deteriorată. Putin a sperat că sub noul preşedinte al SUA va fi mai bine. Însă speculaţiile privind prezumtive legături secrete cu Moscova în campania electorală nu i-au mai permis nicio mişcare lui Trump, apreciază Pifer. Experţii nu cred într-o anulare a sancţiunilor. "Am impresia că liderul rus aproape a renunţat la ideea unei relaţii cu Trump", conchide Stefan Meister. Nici măcar o presupusă întâlnire la vârf între cei doi lideri n-ar aduce prea multe schimbări. Dacă o asemenea întâlnire ar avea loc în 2018.

Autor: Roman Goncharenko / Claudia Ştefan