Țară bogată, cu risc de sărăcie

"Germania este a cincea cea mai bogată țară a lumii", subliniază Ulrich Schneider, liderul Asociației paritare privind bunăstarea. Din anul de criză 2009, Produsul Intern Brut al Republicii Federale a crescut cu peste 500 de miliarde de euro. În pofida acestei evoluții, tot mai mulți locuitori ai Germaniei se văd îndepărtați de această bunăstare.

Schneider face trimitere la raportul anual privind sărăcia, care se bazează pe datele oficiale din 2014. Potrivit acestuia, cei mai afectați de sărăcie sunt șomerii, pensionarii și familiile cu un singur părinte. Nici măcar anul economic bun 2014 nu a contribuit la reducerea sărăciei în Germania. În comparație cu 2013, rata sărăciei a scăzut cu un nesemnificativ 0,1%.

În total, peste 15% din populația germană este considerată săracă. În Europa, Germania se află cam la jumătatea clasamentului sărăciei. Nu este vorba de așa-numita sărăcie absolută, care afectează anumite regiuni ale lumii și implică lipsa unei locuințe și foametea, ci de "sărăcia relativă a veniturilor". Potrivit UE, această sărăcie relativă afectează toate familiile care au la dispoziție mai puțin de 60% din venitul mediu pe economie. În Germania, nivelul de la care se intră sub această calificare, pentru o mamă singură, este un venit de 1192 de euro.

Riscul sărăciei a crescut extrem de rapid în ultimii ani în cazul pensionarilor, în pofida percepției răspândite că pensionarii germani ar duce-o mai bine decât restul populației. Cea mai afectată regiune este ținutul Ruhr, cu 20% de săraci în rândul pensionarilor.

Organizația germană de ajutorare a copiilor critică actualele plăți sociale pentru copiii din familiile sărace, care ar fi insuficiente. Președintele organizației, Thomas Krüger, a declarat că rata sărăciei la familiile cu un singur părinte, cu mai mulți copii sau de origine străină s-ar ridica la 19%.

Raportul cu datele din 2014 nu cuprinde urmările masivului flux de refugiați din 2015. Potrivit lui Schneider, informațiile legate de aceștia vor fi reflectate de statistica federală doar după ce refugiații vor avea propriile locuințe, care să fie incluse în microrecensămintele efectuate de autorități. Refugiații nu sunt luați în calcul la alcătuirea raportului privind sărăcia atât timp cât locuiesc în centre speciale sau alte tipuri de adăposturi comune. Schneider arată însă că și fără refugiați ar exista un milion de șomeri pe termen lung și că ar mai fi nevoie de încă 400.000 de locuințe până în 2020.

Liderul organizației Pro Asyl, Günter Burkhardt, a avertizat guvernul cu privire la luarea unor decizii greșite în politica privind azilul, decizii ce ar putea spori riscul sărăciei pentru refugiați. Un exemplu: planul Ministerului de Interne de a-i obliga pe refugiați să rămână în locul unde au fost repartizați pentru a locui în Germania ar îngreuna șansele acestora de a găsi un loc de muncă. O altă decizie controversată ar fi excluderea anumitor grupuri de refugiați de la cursurile de limbă germană sponsorizate total sau parțial de stat. Și grăbirea procedurii de respingere a cererilor celor fără perspective de rămânere în Germania ar fi contraproductivă, pentru că mulți dintre cei respinși rămân în Germania cu statut de persoane tolerate, din motive umanitare. Dar acest statut de tolerați nu le conferă șanse pentru obținerea unui job de durată în Republica Federală.

Potrivit Asociației paritare privind bunăstarea, guvernul ar trebuie să modifice riguros politicile financiar-fiscale, pentru a combate eficient sărăcia: "Combaterea sărăciei înseamnă întotdeauna și reîmpărțirea resurselor."